A fost invitat la teatrul nostru în 1974, să monteze „Singurătatea trăgătorului la țintă”, de Vasile Rebreanu și Mircea Zaciu. Apoi a rămas la Oradea, ani mulți, montând spectacole de referință pentru scena orădeană și pentru teatrul românesc.
„Fontana di Trevi” (de Gian Lorenzo Bernini Restaurare dramaturgică: Cesare D’Onofrio, Franca Caprino, Alberto Perrini, montat în premieră mondială la Oradea), „Aniversarea” (de Harold Pinter), „Casa evantai” (de Marin Sorescu), „Dormind pe un șarpe” (de D.R. Popescu), „Afară în fața ușii” (de Wolfgang Borchert) sunt câteva dintre titlurile care l-au făcut apreciat și respectat.
Preluând conducerea teatrului orădean în perioada tulbure de după Revoluție, a demisionat după doar trei luni și s-a retras în lumea pictorilor de icoane, realizând mai multe expoziții în țară și străinătate!
S-a stins retras și discret așa cum a trăit toată viața. Dar va rămâne viu pentru toți cei care au jucat sub bagheta lui ori i-au urmărit rezultatele trudei care stă la baza oricăror succese, nu numai în teatru.
Dumnezeu să-l odihnească!
Citiți principiile noastre de moderare aici!