Aproximativ 240 de kilometri de canale administrate de Agenția Națională de Îmbunătățiri Funciare (ANIF) – Filiala Teritorială Bihor urmează să fie analizați pentru a se stabili dacă pot îndeplini, în condiții de siguranță, atât rolul de evacuare a excesului de apă, cât și pe cel de transport sau retenție a apei. Planurile au fost prezentate în ședința Colegiului Prefectural din 29 octombrie 2026.

Una dintre principalele provocări pentru agricultura din Bihor este schimbarea regimului de gestionare a apei. Dacă în trecut infrastructura de îmbunătățiri funciare era orientată în special spre evacuarea excesului de apă de pe terenurile agricole, perioadele tot mai dificile din punct de vedere hidrologic impun identificarea unor soluții pentru păstrarea și utilizarea resurselor disponibile.

Potrivit datelor prezentate de șeful ANIF Bihor, Claudiu Gligor, în 2026 au fost realizate primele amenajări noi de irigații din județ după aproximativ trei decenii. Suprafața totală vizată prin aceste investiții este de 373 de hectare.

Din acest total, 198 de hectare au fost recepționate și sunt funcționale, în timp ce lucrările pentru alte 175 de hectare sunt în implementare, urmând să devină funcționale în 2027.

Investițiile sunt asociate intervenției DR-26, destinată dezvoltării infrastructurii de irigații. Acestea reprezintă un prim pas în extinderea accesului fermierilor la apă pentru culturile agricole.

Peste 3.200 de hectare, în perspectiva anului 2027

Planurile prezentate în Colegiul Prefectural indică și o posibilă extindere a suprafețelor deservite de infrastructura de irigații în 2027.

În afara investițiilor aferente intervenției DR-26, ANIF Bihor a estimat un total de 3.231 de hectare, rezultat din trei categorii de suprafețe: 394 de hectare aferente contractelor din 2026, 760 de hectare suplimentare într-o primă etapă și alte 2.077 de hectare avute în vedere într-o a doua etapă.

Aceste valori conturează perspectiva dezvoltării sistemelor de irigații, însă nu trebuie confundate cu suprafețe deja amenajate și funcționale. Realizarea planurilor depinde de verificările tehnice, de condițiile de alimentare cu apă și de etapele necesare implementării.

O soluție aflată în analiză vizează valorificarea apei din Crișul Negru și transportul acesteia prin infrastructura de canale existente către terenurile agricole din sudul Bihorului.

Traseul conceptual prezentat de ANIF pornește de la o posibilă priză de apă pe Crișul Negru și continuă prin zona Copoia–Ghepeș, către canalele CPE3/POSA. Apa ar putea ajunge ulterior în zone agricole din Salonta, Mădăras, Ciumeghiu și Avram Iancu.

Deocamdată, este vorba despre un concept hidraulic care necesită validare, nu despre un proiect aprobat pentru execuție.

Pentru ca soluția să poată funcționa, trebuie verificate disponibilitatea resursei de apă, diferențele de nivel, pantele canalelor și pierderile de sarcină. De asemenea, specialiștii trebuie să analizeze posibilitatea instalării unor lucrări de control al nivelului apei, precum și condițiile în care aceasta ar putea fi preluată și transportată în siguranță.

Potrivit prezentării, aproximativ 240 de kilometri de canale ar putea avea potențial pentru un rol suplimentar, urmând să fie verificați sector cu sector. Majoritatea rețelei ANIF din Bihor va rămâne însă destinată desecării.

Bazine agricole și rezervoare flexibile pentru perioadele secetoase

Principiul propus presupune utilizarea diferențiată a infrastructurii, în funcție de situația hidrologică.

Atunci când există apă disponibilă și condițiile tehnice permit, anumite canale ar putea menține niveluri controlate sau ar putea transporta apa către zonele agricole. În perioadele cu precipitații abundente, secțiunea de evacuare trebuie să rămână disponibilă pentru eliminarea excesului de apă.

Această abordare ar permite folosirea mai eficientă a infrastructurii existente, fără a renunța la funcția sa principală de protejare a terenurilor împotriva acumulărilor de apă.

Totuși, nu toate canalele pot îndeplini ambele funcții. Posibilitatea utilizării lor pentru transportul sau retenția apei depinde de sursa disponibilă, de configurația terenului, de lucrările de control și de respectarea condițiilor de siguranță la viituri.

Pe lângă infrastructura de transport, ANIF Bihor propune ca stocarea apei să devină o componentă importantă a strategiilor de adaptare a agriculturii la secetă.

Printre variantele analizate se numără acumulările și iazurile, acolo unde condițiile permit realizarea acestora, bazinele agricole amplasate în apropierea terenurilor irigate și rezervoarele flexibile închise, care pot fi instalate în cadrul exploatațiilor agricole.

Un bazin agricol ar putea fi alimentat dintr-un canal atunci când există apă disponibilă și diferențele de nivel permit acest lucru. Apa acumulată ar putea fi folosită ulterior pentru irigații în perioadele critice pentru dezvoltarea culturilor. Eventuala evacuare a apei ar trebui realizată controlat și numai dacă receptorul poate prelua debitul.

O altă variantă este utilizarea rezervoarelor flexibile, care pot asigura rezerve de apă la nivelul fermei. Un rezervor cu o capacitate de 2.000 de metri cubi poate stoca două milioane de litri de apă.

Conform exemplului prezentat, o asemenea rezervă ar putea asigura o udare de salvare pentru aproximativ 8–9 hectare, la un necesar de circa 22–25 de litri pe metru pătrat. Capacitatea efectivă depinde însă de necesarul culturilor și de condițiile concrete din teren.

Printre avantajele acestor rezervoare se numără transportul compact, instalarea rapidă și pierderile reduse prin evaporare. De asemenea, pomparea poate fi realizată cu ajutorul energiei fotovoltaice.

Irigații în momentele critice pentru culturi

În condițiile în care resursele de apă sunt limitate, prezentarea ANIF pune accentul pe irigarea de completare în perioadele în care culturile sunt cele mai vulnerabile la deficitul de apă.

Pentru porumb, intervalul critic se situează în special în jurul înfloritului și al apariției mătăsii, pe o perioadă de aproximativ două-trei săptămâni, urmată de etapa de umplere a boabelor. În funcție de condiții, sunt avute în vedere două-trei udări.

În cazul florii-soarelui, apa este importantă înainte și în timpul înfloritului, fiind indicate una-două udări de completare.

La grâul de toamnă, perioadele relevante sunt în lunile aprilie și mai, în etapele de burduf, dezvoltare a spiculețului și umplere a boabelor. Pentru această cultură sunt menționate una-două udări.

Strategia urmărește utilizarea apei disponibile în momentele în care aceasta poate contribui decisiv la limitarea pierderilor de producție, în locul unei alimentări constante pe întreaga durată a sezonului agricol.

Dezvoltarea sistemelor de stocare și irigare poate fi susținută prin intervenții din Planul Strategic pentru Politica Agricolă Comună 2023–2027, însă condițiile diferă în funcție de tipul investiției și de categoria beneficiarului.

În prezentarea ANIF Bihor au fost menționate mai multe intervenții gestionate prin Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale (AFIR):

• DR-26 vizează infrastructura de irigații și poate include explicit investiții în stocarea apei, cu o intensitate maximă a sprijinului de 65%, potrivit datelor prezentate.
• DR-14 se adresează fermelor mici, cu un sprijin maxim menționat de 85%, stocarea putând fi inclusă ca o componentă secundară a proiectului.
• DR-12 vizează fermierii tineri și pe cei recent instalați, cu intensități ale sprijinului indicate între 65% și 80%. Eligibilitatea investițiilor legate de apă trebuie verificată în raport cu regulile intervenției.
• DR-18 se adresează investițiilor în flori, plante medicinale și aromatice, cu un sprijin maxim menționat de 85%, stocarea putând avea un rol secundar în proiect.