Sala de conferințe din Cetatea Oradea s-a dovedit neîncăpătoare pentru numeroșii istorici, cercetători, dar și orădeni interesați de fenomenul mass-media și abuzurile la care aceasta a fost supusă în regimul comunist. Evenimentul organizat de către Muzeul Cetății și Orașului Oradea a fost prilejuit de lansarea cărții Cenzura presei şi a publicaţiilor în România comunistă: activitatea Direcţiei Tipărirea Presei Centrale din cadrul DGPT (1965-1977), autorul, doctor în istorie la Universitatea din Oradea Carmen Ungur-Brehoi. Fost jurnalist, actualmente profesor, autoarea a reușit să publice acest volum în cadrul unei burse doctorale Minerva, finanţate POSDRU. În deschidere a luat cuvântul dr. Cristina Liana Pușcaș, muzeograf al Muzeului Cetății și Orașului Oradea.

„Primele îngrădiri ale libertăţii presei au apărut chiar de la finele anului 1944. Un document, emis pe data de 10 ianurie 1944 de către Prefectura judeţului Bihor către redacţia şi administraţia unui ziar din Beiuş atrăgea atenţia conducerii faptul că «tolerarea apariţiei ziarului a fost interpretată de Comisia Aliată de Control pentru aplicarea Armistiţiului ca un act de sabotaj», prin simplul fapt că nu au fost expediate colecţiile de ziare de la 10 decembrie 1944. Apoi în iulie 1946 au fost interzise să mai apară zeci de reviste, ziare, autori, titluri de cărţi, circa 2.000 de titluri, ajungându-se, în primăvara lui 1948, la 8.000 de titluri şi de autori”, a declarat dr. Cristina Liana Pușcaș, muzeograf al Muzeului Orașului și Cetății Oradiei.

Cel care a coordonat teza de doctorat a autoarei a fost prof.univ.dr. Ion Zainea care a apreciat eforturile fostei sale doctorande în documentarea acestei teme, nu ușor accesibile. „Instituția cenzurii este scutul puterii. Scopul Direcției Generale pentru Presă și Tipărituri este de a limita circulația informațiilor în sfera publică la cele convenabile Puterii, la adevărurile oficiale, activitatea ei vizează controlul tuturor formelor de exprimare și a tuturor produselor culturale”, a declarat prof.univ.dr. Ion Zainea.

De asemenea, a luat cuvântul și lectorul universitar Ioan Laza, de la la Departamentul de Ştiinţe Politice şi Ştiinţele Comunicării a sublinia că în 1977 trecerea s-a făcut, prin frică, de la cenzură la autocenzură. Vorbind despre munca pe care a desfășurată în redactarea tezei de doctorat, autoarea Carmen Ungur-Brehoi a subliniat dificultățile cu care s-a confruntat în toți acești ani petrecuți prin arhivele Direcţiei de Tipărituri, fondul cenzurii de la Arhivele Naţionale Istorice Centrale din Bucureşti.

„Nu am avut acces din prima la toate documentele, fiind secretizate pentru 30 de ani, nu am găsit dosarele de cadre”, a subliniat autoarea. Aceasta a realizat o trecere în revistă a cuprinsului volumului, subliniind atât rolul jucat de cenzor, care era denumit „lector” în apariția articolelor, dar și a gazetarului, care avea în perioada comunistă un statul privilegiat, prin remunerația deosebită, dar și numeroase alte avantaje, cum ar fi posibilitatea de a pleca peste granițe.

La eveniment a luat parte și prof.univ.dr. Lia Pop, dar și reprezentanții Centrului Cultural Italian de la Oradea.