Prima lumânare de Advent a fost aprinsă, aseară, de către medicul Beres Zsolt, de la SMURD Bihor, în prezența unor medici și asistente de la mai multe spitale din Oradea, de la Centrul de Transfuzie Sanguină Oradea și de la Serviciul Județean de Ambulanță și SMURD Bihor.

[eadvert]

Pentru catolici și protestanți, Adventul are aceeși semnificație cu Postul Crăciunului pentru creștinii ortodocși și greco-catolici. La ceremonie au fost prezenți și câteva zeci de credincioși. Aceștia au purtat măști de protecție.

Intenții liturgice

Episcopia Romano-Catolică din Oradea a închinat fiecare duminică de Advent celor care se află în prima linie a slujirii și dedică intențiile de rugăciune lucrătorilor din domeniul sanitar, personalului didactic și auxiliar și pentru părinți, celor care asigură ordinea publică, dar și celor care se ocupă de aprovizionare și servicii curente, precum și personalului din căminele de îngrijire a copiilor, bătrânilor și persoanelor îngrijite.

Sâmbătă seara, intențiile de rugăciune, au fost îndreptate spre medici, personalul care lucrează pe mașinile de salvare, asistenți medicali, infirmiere și personalul care se ocupă de îngrijirea bolnavilor pe timp de pandemie. Rugăciunile pentru aceștia au fost celebrate, sâmbătă seara, atât în limba română, cât și în maghiară, de episcopul romano-catolic Bocskei Laszlo și de episcopul greco-catolic de Oradea, PSS Virgil Bercea. Rugăciunile vor continua la liturghiile de duminică în toate bisericile Eparhiei Romano-Catolice de Oradea.

Gazda ceremoniei religioase, episcopul Bocskei Laszlo, a mulțumit cadrelor medicale prezente cerându-le să ducă mesajul de mulțumire, pace, speranță și încredere colegilor lor, care se ocupă de tratarea bolnavilor.

,,Îi asigurăm că le suntem alături prin rugăciune. Ne rugăm și cerem ajutorul Bunului Dumnezeu pentru dumneavoastră și familiile dumneavoastră”, a spus episcopul romano-catolic de Oradea.

Celalte trei lumânări vor fi aprinse în zilele de 5, 12 și 19 decembrie 2020, de la ora 18.00, la catedrală, și duminica, în bisericile parohiale pentru lucrătorii din învățământ, personalul didactic și auxiliar și pentru părinți, pentru cei care asigură ordinea publică, pentru cei care se ocupă de aprovizionare și servicii curente și pentru personalul din căminele de îngrijire a bătrânilor și copiilor și pentru persoanele îngrijite.

Tradiții latine

Adventul corespunde perioadei celor patru săptămâni premergătoare Crăciunului, conform tradiției Bisericii Latine, și are ca scop pregătirea pentru sosirea lui Hristos.

Prima duminică din Advent este totodată începutul anului liturgic romano-catolic. Timpul Adventului începe întotdeauna cu o duminică și durează între 22 și 28 de zile, în funcție de ziua în care cade Crăciunul – în a patra săptămână a Adventului.

Timpul Adventului nu este un timp de post, de tristețe, ci un timp de profundă așteptare a venirii Mântuitorului. Pregătirea spirituală pentru această venire implică reflecția și metanoia, așa încât culoarea liturgică este culoarea violet (cu excepția celei de-a treia duminici din Advent, numită Gaudete, când bucuria trecerii primei jumătăți a timpului de așteptare transformă violetul în roz).

Un obicei vechi prezent în toate bisericile romano-catolice în această perioadă este coroana de Advent pe care sunt așezate patru lumânări pentru a reprezenta cele patru săptămâni de așteptare.

Origini

Coroana de Advent este o tradiţie născută în secolul al XIX-lea în Hamburg. În acest oraş erau mulţi copii orfani care nu aveau o casă, trăiau cerşind şi dormind pe străzi. Unii deveneau mici delincvenţi şi ajungeau în închisoare. Un tânăr pastor evanghelic, Johann Heinrich Wichern (1808-1881), a cumpărat o casă mare în Hamburg, a restructurat-o şi a început să adune copiii de pe stradă, să le dea un acoperiş şi ceva de mâncare. Anul 1838 poate fi considerat anul întemeierii casei numite “Rauhe Haus”. El i-a învăţat pe acei copii o meserie: unii au devenit cizmari, alţii pictori, grădinari, croitori… şi în felul acesta au încetat de a mai cerşi învăţând să-şi câştige singuri pâinea.

În fiecare an, în timpul Adventului, tânărul pastor Wichern organiza un moment de rugăciune. În Adventul anului 1838, vrând să facă mai frumos acest timp pentru oaspeţii săi, s-a gândit ca fiecare copil să aprindă, începând cu 1 decembrie, în timpul momentelor de rugăciune, câte o lumânare colorată. Din 1840, în fiecare an avea loc în această casă o scurtă ceremonie religioasă: pastorul şi copiii se adunau în dormitor, Wichern povestea ceva despre Advent şi Crăciun şi se cântau multe cântece. Deoarece în fiecare zi se aprindea câte o lumânare, acel moment s-a numit Kerzendacht (celebrarea lumânărilor). Un prieten de al pastorului a pregătit un cerc de lemn pe care au fost aşezate lumânările, astfel încât să pară o mare “coroană de lumină”. Astfel, se ajungea la Crăciun cu toate cele 24 de lumânări aprinse.

Deoarece le plăcea foarte mult, începând cu 1851 chiar copiii au început să ornamenteze coroana cu ramuri de brad ca semn al vieţii.

Multe persoane au găsit coroana de Advent atât de frumoasă, încât au vrut să aibă chiar în casa lor ceea ce se numea Coroana de lumină. În felul acesta uzanţa aceasta a ieşit din acel ambient şi s-a răspândit mai ales în familii.

Dar cine avea în casă un loc atât de mare ca să atârne o coroană de Advent pe care să stea 24 de lumânări? Astfel s-a micşorat numărul lumânărilor ajungându-se doar la patru, după cele patru duminici ale Adventului: trei de culoare violet şi una de culoare roşie. Obiceiul s-a răspândit repede, iar după Primul Război Mondial a fost preluat în Biserica Catolică din spațiul de limbă germană și din restul spațiului central-european.

Consumismul modern a pus stăpânire pe acest obicei, a confecţionat tot felul de forme de atârnat pe uşile de la intrare în locuinţe, a făcut din ea un motiv ornamental de Crăciun care se găseşte nu doar în case ori biserici, ci şi în magazine, în pieţe, la concerte.

Cele patru lumânări arată cele patru săptămâni ale Adventului.

Aprinderea succesivă a lumânărilor indică apropierea progresivă a Naşterii lui Isus, progresiva victorie a luminii asupra întunericului. Fiecare lumânare îşi are semnificaţia sa religioasă. Conform tradiţiei, prima este lumânarea profetului, a doua a Betleemului, a treia a păstorilor, a patra a îngerilor.

Mai sunt şi alte tradiţii, de exemplu: prima este lumânarea iertării acordate lui Adam şi Evei, prin care din muritori au devenit vii în Dumnezeu; a doua este cea a credinţei patriarhilor care cred în darul ţării promise; a treia este cea a bucuriei lui David pentru descendenţa sa; a patra este cea a învăţăturii profeţilor care vestesc dreptatea şi pacea.