„ Povestea mea, ca participantă, a înflorit cu aproximativ 3 săptămâni înainte, când am început să studiez «Marea», tema olimpiadei, din perspectiva tuturor domeniilor posibile: în pictură, «disecând» şi analizând atlase cu picturi; în literatură, citind mitologia greacă şi multe romane care tratau acest subiect: Insula Delfinilor, Moby Dick, Bătrânul şi marea, fiind doar câteva dintre ele; studiind citate, viziuni originale, artistice asupra mării; marea în muzică; marea din punct de vedere al ştiinţelor clasice: istorie, geografie, fizică, chimie, biologie, ecologie şi mai puţin clasice, iar aici mă refer la viziunea mistică asupra apei. Aceste săptămâni istovitoare s-au petrecut în timpul verii. Dar lucrurile bune nu se întâmplă celor care aşteaptă, ci celor care lucrează, aşa că nu regret nimic”, povesteşte Iulia Braia.

Experienţa olimpiadei a început cu un drum lung cu trenul, alături de doamna profesoară Dutkaş Cristina, care a pregătit-o pe Iulia cu multă dedicare şi iscusinţă, a însoţit-o şi a tratat-o ca şi pe propriul ei copil. Am călătorit toată noaptea din 31 august spre 1 septembrie, ajungând undeva pe la prânz în Constanţa, la hotel.

„Prima zi a reprezentat «calmul dinaintea furtunii», o zi de plajă şi relaxare, ca o reîmprospătare sufletească şi înmagazinare de energie pozitivă pentru uraganul care urma. Mai târziu, am participat la o seară de jocuri de societate, începând să cunosc o mulţime de copii extraordinari, care mi-au devenit mai apoi prieteni apropiaţi, cu care încă ţin legătura.Tot ce îmi amintesc din a doua zi sunt ore întregi de cursuri. Profesori universitari din Bucureşti (Liviu Papadima) şi Constanţa (Marina Capbun şi Angel Mitchievici) specializaţi în literatură comparată, ne-au prezentat tema „Marea” (tema olimpiadei) în toate manierele imaginabile, epuizând orice subiect de dezbatere la care m-aş fi putut (sau nu) gândi”, spune eleva de la CN Octavian Goga.

A treia zi a fost, de fapt, cea mai importantă şi cea mai grea: proba scrisă, care urma să departajeze cei mai talentaţi cititori şi scriitori dintre cei mai buni. Proba constă în 3 subiecte care se axează pe trei ramuri diferite ale lecturii. Primul subiect prezintă un text literar şi ridică probleme pe baza acestuia, care trebuie rezolvate prin răspunsuri grilă sau compuneri. Al doilea subiect propune un text non-literar, verificând prin întrebări şi prin realizarea unui eseu, înţelegerea lui. Al treilea subiect redă un text multimodal care reprezintă o formă de comunicare ce îmbină mesajul verbal cu cel vizual, de exemplu: afişe, coperte de cărţi sau hărţi. Sarcinile de lucru pe baza acestuia sunt complexe, de la întrebări relativ simple la compuneri abstracte. Timpul de lucru este de 3 ore.

„Am reuşit să-mi depăşesc limitele prin rezolvarea subiectelor. Ideile s-au scurs din stiloul meu asemeni unui râu, care se vărsa pe foaie şi nu mai contenea să curgă. Am ieşit din sala de concurs uşurată şi emoţionată şi mândră şi mulţumită şi nerăbdătoare. Voiam să ştiu. Nu mai aveam răbdare să văd ierarhia participanţilor. Cred că ar fi important să menţionez aici că am cunoscut copii care participaseră la olimpiade naţionale în fiecare an, ba chiar şi internaţionale, proiecte organizate de NASA, din cele mai bune licee din România şi Europa. Numele „Marghita” se pierdea printre denumiri precum Bucureşti, Iaşi, Braşov. Nu am îndrăznit să visez nicio clipă la un premiu. Acei copii erau excelenţi! Eu aveam un istoric scurt. Locul 1 pe judeţ şi locul 2 la prima mea naţională. Asta era tot”, îşi aminteşte Iulia.

„Mă simţeam recunoscătoare”

Următoarea zi a reprezentat momentul adevărului. „După ore lungi de aşteptare, am auzit o voce pe coridor: «S-au afişat rezultatele!». Emoţionată, dar nu peste măsură, pentru că nu îndrăznisem să visez, caut punctajul meu. 56,5/60. Răsuflu uşurată. Foarte bine! Menţiune? Mă uit pe listă în continuare, zăresc un 58… şi apoi 55, 54, 52,5. Nu era niciun punctaj intermediar între mine şi locul 1. Prin analogie, pentru că altfel nu eram în stare la acel moment, am dedus că eram pe locul al doilea la olimpiada internaţională. A doua din lume. Inima îmi gonea în piept de parcă voia să evadeze şi să mulţumească printre lacrimi de emoţie familiei, mediului şcolar şi tuturor prietenilor şi persoanelor care m-au marcat pe parcursul vieţii. În acel moment, mă simţeam pur şi simplu recunoscătoare. Pentru toţi oamenii din viaţa mea, toate experienţele pe care le trăisem. Mă simţeam mai mult ca oricând, unitatea a tot ceea ce am trăit şi mi-am dat seama că pregătirea mea pentru această olimpiadă s-a derulat pe tot parcursul vieţii mele.

În primul rând, în sânul familiei, care mi-a cultivat de mică iubirea faţă de cărţi, în cercurile de prieteni, care m-au ajutat să mă dezvolt personal, prin actvitatea prestată sub ochii critici, dar foarte iubitori ai doamnei profesoare, care mi-a devenit o a doua mamă şi, nu în ultimul rând, prin nenumărate proiecte extra-curriculare desfăşurate sub coordonarea domnului director Marcel Sas-Adăscăliţii, fără a cărui susţinere, creativitate şi apreciere nu aş fi reuşit.

Îmi doresc ca exemplul meu să ofere o voce tinerilor care, deşi sunt capabili şi exraordinari, nu speră şi nu se gândesc departe, doar pentru că nu studiază în capitală sau în judeţe cu o tradiţie în participarea la olimpiade. Se poate. Cu muncă, voinţă şi talent, se poate şi din sat, şi din oraş mic.Şi mai sper că toţi tinerii care vor auzi povestea mea să înceapă să citească. Nu ca să obţină rezultate internaţionale sau să participe la olimpiade, dacă nu îşi doresc acest lucru. Ci pentru că lectura îţi deschide orizonturi pe care, necitind, nici nu ţi le poţi imagina”, e mesajul Iuliei Braia.