Un eveniment care va îmbina poezia şi muzica va avea loc vineri, 5 iunie, de la ora 15:00, la Librăria Compas din Oradea. Autoarea Codruţa Vancea îşi va lansa volumul de poezie „Felul în care asculţi Rahmaninov”, apărut anul acesta la Editura Junimea, Iași.

Volumul va fi prezentat de poetul Lucian Scurtu, moderatorul întâlnirii fiind psiholog dr. Corina Lupău. Momentul muzical va fi oferit de lector. univ. dr. Andrada Ciupeiu, profesor la Departamentul de Muzică a Facultăţii de Arte Oradea, violonistă în cadrul Filarmonicii de Stat Oradea. Va interpreta J.S.Bach – Preludiu din Partita nr 3 şi Eugene Ysaye – Prelude Obsession și Malincolia din Sonata nr 2.

Codruţa Vancea a absolvit Facultatea de Matematică-Informatică la Cluj-Napoca. A fost conferențiar la Universitatea Oradea între anii 1990-2016. A debutat în 2017, cu poezie, în revista Literadura și în 2018, în revista Familia. A publicat poezie în numeroase reviste de literatură precum: România literară, Convorbiri literare, Familia, Steaua, Caiete Silvane, Tribuna, Spații culturale, Literadura, Expres cultural etc. A publicat volumele Rafale de primăvară (2018); Frumuseţe tangenţială (2021), Pietre albe (2022); Paravane de linişte (2024).

Despre volumul „Felul în care asculţi Rahmaninov”, criticul literar Alexandru Cistelecan punctează: „Se schimbă lucrurile în văzul lumii în poezia Codruței Vancea. În Felul în care asculți Rahmaninov chiar și cele păstrate din volumele anterioare – și sunt destule – nu mai par a fi cum erau. Acum ea face inspecții de sine mai scrupuloase, fie că sunt inspecții prin memorie, fie că sunt prin stricta actualitate. Cele memoriale sunt, de fapt, reverii, lucrate într-o nostalgie sceptică. Celelalte sunt fișe de stare cu o epică a notațiilor și a fanteziei care le permută în structuri aproape onirice, destructurând linearitatea confesivă prin învolburări anxioase. Liniile de fond sunt însă păstrate, fie că e vorba de materializarea abstracțiilor – și a tuturor stărilor, în general -, fie că e vorba de nostalgia florală concretizată într-o frecventă figurație («în ninsori de flori de cais/ mă prefac»), de densitatea emoțională («îmi sparg emoțiile cu spărgătorul de gheață»), de panica amniotică ce se insinuează cotidian («stinge lumina în camera cu frici/ pune toate scheletele în dulap/ întoarce cheia de două ori») ori de fragilitatea existenței («aud cum respiră dimineața ca o pacientă ieșită din chirurgie»). Pe această pojghiță de anxietăți, Codruța visează și ea un paese innocente («pe câmpul cu flori/ în dulci dezmierdări») tot mai amenințat și mai interzis”.