Magnetofoane, jocuri de lumini, muzică retro, decoruri de pe vremea anilor ’70 – ’80. Participanţi de toate vârstele, dar, mai ales, nostalgici, unii trecuţi chiar de 60 – 70 de ani. Şi nu în ultimul rând nume grele în istoria muzicală a discotecilor orădene: de la Doru Ion Buda, primul DJ care a organizat o discotecă la Oradea, în 24 februarie 1972 la CPL – URCC, în Piaţa Unirii, lângă Palatul Episcopal Greco-Catolic, alături de Mircea Ţenţ, la Varga Pisti, Dumitru Chifiriuc, Ovidiu Bojan şi, mai tinerii, DJ Adi Filip şi Lulu Cremeneanu.
Toate acestea s-au întâmplat miercuri, 22 ianuarie, la Muzeul Oraşului Oradea, unde, la iniţiativa lăudabilă a muzeografului Cristina Liana Puşca, a fost vernisată expoziţia permanentă: „Discoteca anilor ’70 – ’80”. „Proiectul expozițional vine să răspundă câtorva întrebări privind modul în care tinerii din generația ’70 – ’80 și-au găsit calea pentru a supraviețui cotidianului cenușiu al comunismului. «Ce au reprezentat discotecile în anii’70 – ’80?», «Care era atmosfera din discotecile orădene?», «Cum se făcea rost de muzică?», «Cum scăpai de cenzură?», sunt doar câteva dintre întrebările la care am încercat să găsim răspunsuri”, a precizat Cristina Liana Pușcaș.
Amintiri, amintiri
„În anul 1972, 24 februarie, am organizat prima discotecă din Oradea, la Clubul CPL – fost URCC. Era doar muzică străină, de stiluri şi genuri diferite: Rolling Stones, The Moody Blues, The Bee Gees, Aretha Franklin, Andy Williams, Savoy Brown, Megaton, The Beatles, etc. Puneam muzică de pe un pickup Unitra, care nici măcar nu era stereo. La început se făceau doar audiţii, dar lumea a început să şi danseze. Discoteca s-a bucurat de aşa de mare succes că am început să organizăm discoteci trei zile pe săptămână: joi, sâmbătă şi duminică”, povesteşte Doru Ion Buda. Acesta era administrator la Liceul nr. 1, (Liceul Tehnologic Traian Vuia de azi), fiind destul de dur cu elevii. O amintire intresantă ne-a fost povestită de Doru Ioan Buda, legată de George Haber, românul plecat în Israel şi ulterior în America, devenind milionar pe Silicon Valley. „Gyuri Haber, elev la liceul unde eram eu administrator, a rămas uimit când m-a văzut că eu, care eram destul de dur cu elevii, organizam discoteca, necunoscându-mi această faţă. De atunci am devenit prieteni”, a precizat primul DJ din Oradea. Acesta a ţinut să amintească echipa cu care lucra la primele discoteci: Dorel Pârvu, Mircea Ţenţ, Paul Tomori.
„În ’73 – ’74 s-a trecut spre muzica disco. Apăruse ABBA cu Waterloo, cu care a câştigat Eurovision, un şlagăr care a prins foarte bine la tânăra generaţie. Mai apăruse o trupă afro – Osibisa, care mergea foarte bine. Chiar trupele celebre, cum a fost Emerson Lake and Palmer, a scos o melodie, «From the beginnig», care tare se preta în discotecă”, îşi aminteşte Mircea Ţenţ. Acesta a precizat că primul care a încercat să facă o discotecă la Oradea a fost Paul Tomori, în prezent mutat în Ungaria, care a făcut prima discotecă în 1969 la Clubul Solidaritatea, dar nu a avut continuitate.
Rasputin a închis ARLUS
„Perioada anilor ’70 a fost frenetică la un moment dat. Am contribuit şi eu la această frenezie. Discotecile organizate în acele vremuri la URCC au fost într-un haos foarte bine organizat. Am încercat să schimb trendul de discotecă clasică şi am mai pus nişte rock, blues. Exemplu, într-o seară am pus cap – coadă, albumul Hotel California a lui Eagles. Şi a ţinut”, a precizat Dumitru Chifiriuc.
„Discotecile erau singura distracţie pe care o avea tinerii în anii ’70. Eu am prins şi discotecile care se ţineu live, cu formaţii, ca în cluburile din Germania. Discoteca era o oază, singurul loc unde auzeai muzică bună, în afară de Europa Liberă. Era unicul loc unde tinerii puteau socializa. De fapt a însemnat parte din cultura muzicală a unei generaţii”, a povestit Ovidiu Bojan.
Varga Ştefan, cunoscut ca DJ Pisti, a povestit cum se făceau discotecile la ARLUS, Casa de cultură a muncipiului, Actuala Sală „Florica Ungur”. ARLUS este acronimul Asociației Române pentru strângerea Legăturilor cu Uniunea Sovietică, o organizaţie care a dăinuit până 1964. Dar numele sălii a rămas tot ARLUS până după Revoluţie.
„ARLUS a fost o chestie foarte faină a acestui oraş. Am reuşit, la un moment dat, să am în sală peste 1.000 de oameni pe seară, la discotecă. Am trecut prin toate. 40 de ani am făcut discotecă. Pot să vă spun cum făceam listele de muzică. Mergeam la magazinul Muzica, cumpăram 20 de discuri, că era nevoie de listă pentru UTC, şi pe urmă, continuam la discotecă cu altceva”, îşi aminteşte DJ Pisti
Acesta a povestit cum a fost închis ARLUS din cauza lui Rasputin. „Apăruse discul lui Bonney M, cu Rasputin. Gândiţivă, 500 de oameni săreau pe un tavan foarte flexibil la ARLUS, dedesubt Cinematograful Transilvania. Spectatorii simţeau că pică tavanul pe ei. De atunci s-a închis ARLUS. După aceea, ne-am mutat la Casa Armatei, iar în 1979 am avut o idee interesantă. Am încercat să facem ringul de dans pe balcoane la ARLUS, iar jos am făcut proiecţii de filme. Aşa, în 1979 am deschis ARLUS, care a funcţionat până în 1991”, a povestit Varga Ştefan, care începuse să facă discotecă cu Gyuri (George) Haber şi cu Bodo Antoni, care au plecat ulterior în Israel şi SUA.
Vernisajul de la muzeu s-a lăsat cu discotecă. Orădeni de toate vârstele, de la 5 la peste 75 de ani, au dansat pe muzica anilor ’70 – ’80 pusă de DJ Adi Filip.
Cristina Puşcaş a declarat că vrea să permanentizeze pe timpul verii „Discoteca anilor ’70 – ’80” în curtea Cetăţii.
Trimite articolul
XLa URCC joia se ținea ȚURA cu Doru din Albesti.!