La calculul taxei datorate statului se aplică regulile fiscale privind veniturile neimpozabile, cheltuielile deductibile și cele care nu pot fi luate în calcul. Diferențele pot fi importante pentru companiile care aplică impozitul pe profit.

Calculul pornește de la rezultatul contabil, însă acesta este ajustat potrivit Codului fiscal. Practic, anumite venituri sunt eliminate din baza de impozitare, în timp ce unele cheltuieli sunt adăugate înapoi dacă sunt nedeductibile fiscal.

Aceste ajustări sunt reflectate inclusiv în Declarația 101 privind impozitul pe profit, unde veniturile neimpozabile și cheltuielile nedeductibile sunt evidențiate separat.

Există mai multe categorii de venituri care nu sunt luate în calcul la stabilirea rezultatului fiscal, în condițiile prevăzute de lege. Printre acestea se pot regăsi anumite dividende primite de o societate, venituri rezultate din anularea unor cheltuieli pentru care deducerea nu a fost permisă și alte venituri pentru care Codul fiscal prevede un regim special.

În 2026, printre veniturile tratate ca neimpozabile se numără și anumite sume rezultate din aplicarea creditului fiscal pentru cercetare-dezvoltare, precum și bonificația acordată pentru plata la timp a impozitului pe profit, atunci când sunt îndeplinite condițiile legale.

Una dintre cele mai frecvente confuzii este aceea că orice cheltuială înregistrată în contabilitate reduce automat impozitul pe profit. În realitate, unele costuri sunt deductibile integral, altele doar în anumite limite, iar unele sunt complet nedeductibile.

De exemplu, cheltuielile de protocol beneficiază de deductibilitate în limita stabilită de legislația fiscală. Pentru partea care depășește plafonul, firma nu poate reduce rezultatul fiscal. Un regim special există și pentru anumite cheltuieli legate de autoturisme. Dacă vehiculul nu este utilizat exclusiv în scopul activității economice, deductibilitatea unor costuri poate fi limitată.

În practică, ANAF a identificat în controalele fiscale și situații în care contribuabilii au dedus cheltuieli pentru autoturisme fără ca acestea să fie utilizate exclusiv în scopul activității economice. Exemplele prezentate de ANAF arată și alte situații care pot duce la ajustări fiscale.

Cheltuielile aferente sediului social trebuie, la rândul lor, analizate în funcție de modul în care este folosit spațiul. În cazul unui sediu aflat într-o clădire de locuințe și care nu este utilizat exclusiv pentru activitatea economică, anumite cheltuieli, inclusiv amortizarea, pot avea deductibilitate limitată. Situația este diferită dacă spațiul este folosit exclusiv pentru desfășurarea activității.

Firmele care au raportat pierderi fiscale le pot recupera din profiturile viitoare, însă există limite. Pentru pierderile fiscale anuale înregistrate începând cu 2024, recuperarea se face într-o perioadă de cinci ani consecutivi și în limita a 70% din profitul impozabil realizat în fiecare an.

Prin urmare, pentru stabilirea corectă a impozitului pe profit, companiile trebuie să facă diferența între ceea ce apare în contabilitate și ceea ce este recunoscut fiscal. O cheltuială poate fi perfect justificată contabil, dar să nu poată fi dedusă la calculul taxei. În același timp, anumite venituri sau facilități fiscale pot reduce suma asupra căreia se aplică impozitarea. Pentru firme, verificarea încadrării fiscale a fiecărei categorii de venit și cheltuială este esențială, mai ales în condițiile modificărilor fiscale aplicabile în 2026.