La începutul anilor ’90 făcea parte din prima generație a Liceului de Arte din Oradea de după Revoluție. A urmat apoi prima promoție a Facultății de Arte din oraș, iar astăzi îi pregătește pe cei care își doresc o carieră în domeniul creativ. În peste două decenii de activitate, Kante Meister a văzut cum s-au schimbat tehnologiile, gusturile și chiar profesiile creative. Un lucru a rămas însă neschimbat: un artist are nevoie de timp, de profesori buni și de libertatea de a-și descoperi propriul limbaj.

Talentul nu este suficient

Mulți cred că talentul este suficient pentru a deveni artist. Kante Meister susține însă că acesta reprezintă doar punctul de plecare.

„Un artist se formează. El are nevoie de un volum uriaș de informație de calitate și mai presus de orice, are nevoie de repere de calitate”, afirmă profesorul.

Propriul parcurs l-a convins de acest lucru. Spune că a rămas în învățământ datorită profesorilor pe care i-a avut și care i-au schimbat felul în care privește atât arta, cât și meseria de dascăl.

„Continuitatea mea la catedră se datorează în totalitate profesorilor extraordinari pe care i-am întâlnit în facultate. De la acești oameni am învățat ce înseamnă calitatea de profesor și mai ales credința neclintită în meseria ta și în potențialul pe care îl are arta de a schimba lumea”, spune artistul.

Originalitatea, adaugă el, nu este primul pas în formarea unui artist.

„Arta, în fazele ei inițiale, înseamnă în mare parte imitație. Te dezvolți învățând să imiți corect structurile, tehnicile și subtilitățile marilor maeștri. Talentul este doar o sămânță; fără educație, exercițiu și ghidaj, el nu poate rodi”, explică Kante Meister.

Facultatea nu își propune să formeze copii ale marilor artiști, ci oameni capabili să își construiască propriul drum.

Dincolo de desen și pictură

În imaginarul multora, Facultatea de Arte înseamnă șevalete, pensule și pânze. În realitate, pregătirea unui artist cuprinde astăzi fotografia, instalațiile, multimedia, designul, modelarea digitală și cercetarea vizuală. Toate acestea sunt însă instrumente, nu scopul educației artistice.

„Valoarea fundamentală pe care un student o descoperă aici este spațiul necesar pentru a-și găsi propria voce”, afirmă profesorul.

Dincolo de schimbările aduse de tehnologie, Kante Meister consideră că una dintre cele mai mari provocări ale învățământului artistic este timpul tot mai redus alocat formării. Dacă înainte formarea universitară se întindea pe o perioadă mai lungă, astăzi licența durează trei ani, în sistemul Bologna. Profesorii și studenții trebuie astfel să comprime într-un interval mai scurt un proces care, prin natura lui, are nevoie de timp pentru experiment, reflecție și maturizare.

„Un viitor artist are nevoie, mai mult ca oricine, de timp pentru a-și găsi liniștea, pentru a-și auzi gândurile și pentru a le putea focaliza pe proiectele pe care le construiește, deoarece arta nu se poate face în grabă”, explică artistul.

Miza nu este doar însușirea unor tehnici sau a unor instrumente de lucru, ci formarea unei gândiri și a unei sensibilități care să permită fiecărui student să își construiască propriul drum.

„Ceea ce descoperă cu adevărat un student la această facultate este importanța de a fi împăcat cu sine și cu lumea din jur, moment în care exprimarea sa artistică devine cu adevărat liberă și curajoasă”, spune Kante Meister.

Mai întâi înveți să vezi

Dacă în urmă cu câțiva ani, provocările unei școli de artă țineau mai ales de tehnică, astăzi discuția s-a mutat în jurul inteligenței artificiale. O aplicație poate genera în câteva secunde o imagine spectaculoasă, iar întrebarea apare firesc: ce mai înseamnă să înveți arta? Pentru Kante Meister, răspunsul nu are legătură cu viteza cu care este produsă o imagine, ci cu omul din spatele ei.

„Rolul artistului într-o astfel de lume rămâne complet diferit de ceea ce poate livra o mașină. Trecând prin atâtea transformări ale mediului vizual, am învățat un lucru: inteligența artificială este, în esență, limitată. Cel mai mare și mai complex computer rămâne creierul uman. Inteligența artificială reprezintă un instrument valoros în activitatea de cercetare, însă este lipsită de capacitatea de a genera artă autentică, fiind fundamental diferită de actul de creație uman. În timp ce o operă de artă tradițională se definește prin fizicalitatea sa (materie), prin suprapunerea organică a straturilor de medii și nuanțe care îi conferă o calitate unică a materiei, imaginile generate digital mimează doar superficial această profunzime. Aceeași demarcație este valabilă și în cazul fotografiei, unde valoarea rezidă în selecția conștientă și afectivă a momentului, realizată de autor. Din perspectivă estetică, rezultatele algoritmilor tehnologici recurg adesea la o cosmetizare artificială și la o perfecțiune sterilă, comparabilă cu un adaos sclipitor, lipsit de substanță. Pentru un privitor familiarizat cu istoria artelor și cu capodoperele marilor maeștri din muzee, este evident că inteligența artificială rămâne o tendință tehnologică de moment, incapabilă să reproducă vibrația materiei sau profunzimea conceptuală a artei veritabile”, afirmă artistul.

„Un ochi avizat va recunoaște imediat stângăcia caldă, căutarea și amprenta pe care le lasă un om în lucrarea sa, în contrast cu acea perfecțiune fără sclipire a imaginilor generate de AI”, adaugă Meister.

Tocmai de aceea, crede artistul, și rolul unei facultăți de arte se schimbă.

„În acest nou context, rolul școlilor de artă și al instituțiilor de cultură devine esențial: ele nu mai trebuie să învețe studentul cum să producă o imagine tehnic impecabilă – de asta se ocupă software-ul – ci trebuie să-l învețe să gândească, să selecteze și să pună sens în spatele acelei imagini. Școala devine un filtru al calității conceptuale și al umanității, iar studentul devine un curator al imaginii și un păstrător al tradiției”, spune Kante Meister.

Această perspectivă se regăsește și în activitatea sa de cercetare.

În prezent, el pregătește pentru publicare volumul „Evadarea din Ramă. Un alt spațiu pentru Pictură”, dedicat studenților de la specializarea Pictură. Cartea urmărește evoluția picto-obiectului și a instalației din anii ’60 până în prezent și își propune să ofere un instrument de lucru pentru viitorii artiști. Experiența acumulată în pictură, fotografie, instalație și multimedia l-a convins că niciun limbaj artistic nu este suficient, de unul singur.

„Nu m-am mulțumit niciodată să mă exprim într-un singur gen artistic. Nu am putut să rămân doar la pictură, doar la fotografie sau doar la instalație și obiect conceptual”, mărturisește artistul.

Pentru Meister, cea mai mare satisfacție nu vine atunci când un student stăpânește impecabil o tehnică, ci când începe să gândească independent și să își construiască propriul discurs artistic.

„Semnul clar că un student nu mai învață doar să execute mecanic tehnici de bază, ci începe să devină artist, apare tocmai în calitatea și maturitatea răspunsului său conceptual. (…) Când vezi această fuziune perfectă între minte, tehnică și suflet, ca profesor trăiești o împlinire imensă. În acele momente îți spui: da, merită cu prisosință să vin la școală și să fac această meserie”, spune artistul. Tinerilor care își doresc o carieră artistică le transmite să nu privească inteligența artificială ca pe un adversar. Tehnologia va continua să schimbe instrumentele de lucru, spune el, însă creația autentică va rămâne întotdeauna o expresie a spiritului uman. „Arta rămâne forma supremă de a conceptualiza și de a da viață liberă spiritului, înainte ca orice logică tehnică să intervină”, afirmă profesorul.