55 de tarantule vii, toate femele, din 50 de specii de pe patru continente sunt găzduite din 9 decembrie, într-o expoziţie inedită, de Vivariul din cadrul Secției Științele Naturii a Muzeului Țării Crișurilor – Complex Muzeal.

[eadvert]

Expoziția este rodul colaborării dintre instituția muzeală și doi tineri colecționari orădeni, Bogdan Biriş şi Andrei Lazăr. Ea va fi deschisă publicului timp de şase luni şi va fi îmbogățită constant, ajungând până în aprilie la peste 100 de exemplare, care vor reprezenta peste 80 de specii din întreaga lume.

Deşi s-ar zice că e vorba de o pasiune mai veche, Bogdan Biriş colecţionează cei mai mari păianjeni din lume abia din luna martie, şi asta pe fondul arahnofobiei de care suferea. Simtomele arahnofobiei – teama morbidă de păianjeni – presupun anxietate intensă, atacuri de panică, leşin, vărsături, transpiraţie, creşterea ritmului cardiac şi a tensiunii arteriale. O tehnică mai veche de tratare a arahnofobiei este expunerea treptată a persoanei la paianjeni adevăraţi. Aşa încât, consiliat de cineva care a reuşit să depăşească această problemă, Bogdan Biriş şi-a cumpărat în martie prima tarantulă. După două luni s-a hotărât să îşi cumpere una mai mare, iar acum are peste 80 de exemplare din 60 de specii și intenționează să îşi dezvolte colecția.

Păianjenii şi-i achiziţionează din Ungaria şi provin de pe patru continente, urmând ca în curând să mai aducă unul care provine din Australia. Tarantulele sunt terestre sau arboricole, având nevoie de temperatura ideală cuprinsă între 24-27 grade Celsius. De aceea, fiecare are în terariul său reconstituit mediul specific în care trăieşte. Tarantulele mănâncă rar, sunt hrănite o dată pe săptămână cu insecte de cultură, una dintre specii, de exemplu, achiziţionată din aprilie, nu a mâncat niciodată până acum. Curăţenia terariilor presupune curăţarea geamurilor pe care apar excremente. „Sunt nişte animale inofestive, chiar benefice pentru oameni, nu au atitudinea pe care o vedem în filme. Pentru noi e foarte important să dăm mai departe informaţiile despre aceste animale. Noi speram că obiectivul principal să rămână activ, elevii şi studenţii să vină şi să le putem spune ce ştim noi deja despre tarantule şi să răspundem la întrebări”, spune Bogdan Biriş.

De acasă, la muzeu

Până să ajungă să facă această expoziţie, şi-a invitat prietenii să îi admire expoziţia de acasă, şi cele mai frecvente întrebări care i se puneau erau: dacă pot să evadeze din terarii şi dacă sunt veninoase.

Nicio specie de tarantulă din lume nu are veninul letal, explică Bogdan, doar foarte rar se mai întâmplă la oameni în vârstă care au comorbidităţi, sau la cei alergici la venin. Dar în general tarantulele evită să se intersecteze cu omul, au un limbaj uşor recognoscibil al mişcărilor şi dacă, prin absurd, cineva este muşcat, cu siguranţă omul este cel vinovat prin felul agresiv în care s-a purtat cu animalul. Reacţiile la veninul tarantulelor sunt: crampe musculare sau febră. În schimb, păianjenii sunt foarte utili pentru ecosistem, aducând un beneficiu extraordinar prin faptul că opresc răspândirea unor insecte care transmit boli, cum ar fi ţânţarii.

Tarantulele sunt teritoriale, dacă ajung două sau trei la un loc se bat până când rămâne doar una, motiv pentru care în terarii este ţinut câte un exemplar. Unele specii trăiesc până la 30 de ani, femelele având o durată de viaţă considerabil mai mare decât masculii. Speciile care au dimensiuni mai mari, de asemenea au o durată de viaţă mai mare. Masculii, când ajung la maturitate, singurul lor obiectiv este reproducerea, după care nu mai mănâncă şi mor.

Pentru a deţine o tarantulă nu este costisitor, decât în momentul în care colecţia creşte şi animalele sunt păstrate în terarii amenajate în funcţie de habitat. Cea mai mare femelă tarantulă din expoziţie cântăreşte 34 de grame. Preferata lui Bogdan Biriş este Grammostola Pulchra sau Brazilian big black, sau cum o numeşte Bogdan, „Morigan”, la fel ca pe Irish Coffee & Pub-ul pe care colecţionarul îl deţine.

Proiect educaţional

Bogdan Biriş, împreună cu prietenul său, Andrei Lazăr, pornind de la expoziţia de tarantule a pus bazele „unui proiect educațional” intitulat „The Taranterra Project”, prezentat și pe platforma www.taranterra.com, unde se găsesc informaţii despre fiecare specie în parte. Sopul acestui proiect este de a capta atenția copiilor și tinerilor în special și, prin informațiile oferite și prezentarea unor expoziții itinerante de tarantule în mediile școlare, ca să prevină și să combată dezvoltarea arahnofobiei.

Din cauza restricţiilor în vreme de pandemie, planurile au fost date peste cap. Muzeul Țării Crișurilor însă a adoptat proiectul celor doi pasionați colecționari de păianjeni și l-a pus în practică. Inițiatorii „The Taranterra Project” spun că este cea mai mare expoziţie de acest gen din țară, atât din punct de vedere al numărului de exemplare de tarantule, cât și al diversității speciilor reprezentate. Expoziția The Taranterra Project va putea fi vizitată la Vivariu până în iunie, anul viitor, prețul biletelor incluzând vizitarea expoziției de tarantule dar și a Vivariului. Vizita în expoziție se va derula cu respectarea regulilor sanitare de protecție.

CURIOZITĂŢI

– Tarantulele sunt foarte sensibile la vibrațiile din sol care pot indica prezența prăzii sau pericolul. Acestea sunt echipate cu fire de par urticante pe abdomen, care pot fi eliberate lovind cu picioarele din spate; aceste fire de păr irită nasul și ochii potențialilor atacatori.

– Unele specii de tarantule locuiesc la sol, alte specii trăiesc în copaci, stânci, peșteri sau în culturi precum banane și ananas

– Tarantulele își pierd periodic scheletele externe într-un proces numit năpârlire. În acest proces, ele înlocuiesc, de asemenea, organele interne, cum ar fi organele genitale feminine și mucoasa stomacului, și chiar regresează apendicele pierdute.

– Există sute de specii de tarantule găsite în majoritatea regiunilor tropicale, subtropicale și aride ale lumii. Acestea variază în culori și comportament în funcție de mediul lor specific.

– Tarantulele apucă prada cu apendicele lor, injectează venin paralizant și își execută victimele cu colții. De asemenea, secretă enzime digestive pentru a lichefia corpurile victimelor, astfel încât să le poată aspira prin deschiderile lor de la gură, asemănătoare paiului. După o masă bogată, tarantula ar putea să nu fie nevoie să mănânce timp de o lună.

-Femelele sigilează atât ouăle, cât și spermatozoizii într-un cocon și le păzesc timp de șase până la nouă săptămâni, când eclozează aproximativ 500 până la 1.000 de tarantule.