Acesta cântăreşte în medie 7 – 9 kg (cu un vârf de 12 kg) iar copilul are 32 kg. Dacă un copil în creştere ar purta zilnic greutatea aceasta timp de-o oră rezultatul ar fi cifoza sau scolioza.
Am întrebat la şcoală de vreun normativ al Ministerului Educaţiei privind greutatea pe care o poate duce un copil în funcţie de distanţă, vârstă şi înălţimea/greutatea lui. Mi s-a răspuns că nu. (Dar am vaga bănuială că, pe la Minister, ar fi o comisie care ar trebui să se ocupe cu aşa ceva, însă ai cărei membri sunt de negăsit, fiindcă îşi împart timpul între traininguri la Vancouver şi conferinţe la Brisbane.)
La început am crezut că, din exces de silinţă, fiica mea îşi ia zilnic cu ea toate cărţile şi caietele, astfel că i-am cerut să le pună pe jos, pe materii, şi să le alegem doar pe cele necesare. Ei bine, doar cele menite zilei în cauză făceau întreaga greutate menţionată. Dacă vă întrebaţi cum e cu putinţă, răspunsul e simplu: la fiecare materie erau cel puţin un manual, o culegere şi un caiet. Cam toate cumpărate de părinţi. La cutare materie şcoala le-a dat elevilor un manual (pe care m-am căznit să-l lipesc) pentru ca la prima şedinţă cu părinţii să aflu că, de fapt, nu e bun şi, ca atare, trebuie cumpărat altul. Fireşte, la pachet cu «caietul elevului». Apoi ni s-a transmis – prin copii – că, pentru un ritm mai susţinut, trebuie cumpărată şi o culegere. Iar culegerile nu mai sunt – ca pe vremuri – pentru tot gimnaziul, nici măcar pentru clasa a V-a; acum sunt semestriale. Şi dacă elevul vrea să participe la vreo olimpiadă trebuie să cumpere şi culegerea aferentă (care, şi ea, poate avea un «caiet al elevului»). Ocazional se mai iau şi diverse cărţi – de clasici ai literelor sau de clasici ai pieţei de azi – necesare şi ele studiului „la clasă”. O spun cu convingere, din experienţa şcolii primare a fiicei mele: în mod garantat dna Rodica Birău (nu ştiţi cine e?! – înseamnă că n-aveţi copii elevi de primară) e un autor mult mai vândut în România decât Cărtărescu sau Liiceanu. S-ar putea ca dna Birău să fie o persoană; însă dacă mă uit la numele ce apar pe culegeri şi caietele elevilor am impresia că e vorba, mai curând, de un gen.
Cert este că, punând cap la cap, toate materialele achiziţionate într-un an şcolar de părinţi, plus taxele pe la diverse concursuri, ies câteva sute de lei bune. Pentru ele n-am primit niciodată bon fiscal (bănuiesc că e o industrie „nereglementată”); i-am dat banii copilului, care, la rândul lui i-a dat… aşa se face.
Îmi amintesc cum se făcea prin anii ’90 când câţiva întreprinzători au găsit această nişă a pieţei, neocupată şi foarte profitabilă. O ştiu de la tatăl meu, pe atunci jurist la un Inspectorat Şcolar: un domn elegant şi politicos ateriza în biroul câte unui inspector cu „o ofertă de nerefuzat”: dacă distribuia profesorilor din subordine (pentru ca aceştia, la rândul lor, să le vândă la clasă) un număr de culegeri, avea în jur de 10% din vânzări. Între timp lucrurile au mai evoluat, a apărut concurenţa, dar şi piaţa s-a diversificat. Impresia mea e că la ora actuală înţelegerea se face direct cu dascălul. Şi cine ştie cât e salariul de dascăl înţelege uşor că 10 – 15 % din vreo 15 lei înmulţiţi cu 30 (sau cu multipli ai lui 30 – după câte clase sunt vizate) nu e o sumă prea mare, dar e binevenită între 4 şi 14 ale lunii, când vechiul salariu s-a dus şi cel nou n-a venit încă. Autorii de culegeri, teste şi caiete şcolare trebuie că o duc destul de bine. Pe lângă beneficiul din vânzări, mai sunt titlurile din CV; unii – precum dna Birău – pot afişa o listă, nu de gradaţie de merit, ci de Secretar de Stat în Ministerul Educaţiei.
Revenind la situaţia fiicei mele, lucrurile stau de aşa manieră încât, dacă tot ne pun să cumpărăm manuale, culegeri şi caiete, profesorii se simt obligaţi să şi lucreze cu ele. Aşa se face că apar, inevitabil, în ghiozdan, îngreunându-l. Ca atare, nu cred că problema se va rezolva prea curând. Copiii vor trebui să cumpere tot mai multe culegeri şi caiete, ghiozdanele vor fi tot mai grele iar mie, ca părinte, nu-mi rămâne decât să aştept ziua în care fiica mea fie mă va depăşi la kilograme, fie va avea un prieten care să-i care ghiozdanul.
mihai.maci@uoradea.ro
Din manualele şcolare
La finalul eseului „Cum produce şcoala tâmpiţi”, lectorul Mihai Maci pilduieşte cu întrbări din manuale
1. „Andrei şi Călin vor să-şi cumpere mingi de tenis pentru antrenament. Câte mingi poate cumpăra fiecare dacă o minge costă 3 lei, iar 1/5 din suma lui Andrei este cu 3 mai mică decât 1/3 din suma lui Alin. Dacă Andrei ar avea cu 9 lei mai mult, atunci dublul sumei celor doi copii ar reprezenta costul unei biciclete, adică 436 lei”
Problema (cu eroarea de nume şi ortografia proprie) e din culegerea Concursului “Fii InteligenT la matematică”, ediţia a VI-a, pentru clasa a IV-a, coordonată de Alexandrina Dumitru plus alţi 39 de autori.
2. „Care sunt ţările cucerite de Napoleon?”. Întrebarea e din manualul de Istorie de clasa a IV-a, autori V-tin Băluţoiu şi Dumitra Radu, apărut la Editura Didactică şi Pedagogică în 2010
Nu vă grăbiţi să răspundeţi Italia şi Germania, căci ar fi un anacronism (aceste ţări au apărut în a doua jumătate a secolului XIX) şi, implicit, o greşeală. Printre “ţările” cucerite de împărat se numără: episcopiile de Eischstätt şi de Halberstadt, comitatul de Hohenhole, cel de Solms şi alte câteva zeci de asemenea principate în Germania şi Italia. Se poate spune că a cucerit Rusia? Câţi copii de clasa a IV-a pot răspunde acestei întrebări?
3.„Cuvinte cheie la o lecţie: membrană (plasmalemă), fosfolipide, steroli, matrix lipidic, proteine membranare: extrinseci, intrinseci, canale, receptori, enzime, markeri; perete, microfibrile, celuloză, chitină, lamelă mijlocie, substanţe pectice, lignină, suberină, ceruri, cutină.” Sau, câteva pagini mai încolo, cuvinte cheie la altă lecţie: înveliş mitocondrial, criste, condrioplasmă, reacţii de oxido-reducere, potenţial redox, glicoliză, acid piruvic, ciclul Krebs, catenă respiratorie, ATP, fermentaţie alcoolică, fermentaţie lactică.
Practic fiecare lecţie din manualul de Biologie de clasa IX-a (autori Nicolae Toma şi Lucian Gavrilă), îşi are cuvintele ei cheie. Dacă vreţi să vă actualizaţi cunoştinţele, încercaţi-le!
Citiți principiile noastre de moderare aici!