Anamaria Mihaela Petre este studentă a Facultăţii de Arte Vizuale Oradea secţia arte decorative, anul III. „Am învăţat aici ca orice lucru conceput după puţine reguli poate să însemne ceva”, mărturiseşte Mihaela Petre. Aşa s-a născut costumul-obiect şi ideea unei instalaţii formate din 800 de sticluţe de ojă.

„Toată această nebunie a început cu o lucrare dragă mie…  compoziţie. În anul anul II am realizat costumul-obiect. Acest experiment m-a făcut să încerc să creez lucruri mai ciudate, mai neobişnuite. Rochia a fost concepută ca un manifest al cărui mesaj este acela de a nu rămâne indiferent, de a simţi pulsul unei societăţi haotice. A fost un manifest împotriva  fumatului. Acum urmează licenţa şi  din nou vreau să experimentez ceva mai deosebit. Lucrarea va consta practic într-o serie de asamblaje – acumulări de obiecte de acelaşi fel (foarte multe obiecte de acelaşi fel), în cazul nostru sticle de oja. Pornind de la acest obiect ca element, forma finală a lucrării va deriva din construcţia acestuia .Prin acest act  de acumulare aparenţa acestor obiecte este transformată şi se creează o tensiune în modul uzual de a le percepe noul lor aspect ca ansamblu”, spune tânăra creatoare.

Pe linia lui Arman şi Ingo

Anamaria Petre a găsit şi o utilitate lucrărilor -manifest. „Această serie îşi poate găsi cu uşurinţă locul într-un salon de înfrumuseţare, ca decoraţiune de interior dar la fel de bine într-o galerie de artă dacă avem în vedere implicaţiile conceptuale.Dincolo de aspectul pur decorativ şi de ce nu spectaculos, lucrarea poate fi un răspuns la necesitatea de implicare a artistului în transformarea lumii în care trăim, la modelele culturale, un comentariu la consumerismul global.Ceea ce în mod obişnuit devine gunoi  poate fi deturnat de la această destinaţie pentru profit sau pentru motive mai altruiste refolosindu-l ca mediu artistic. În ambele cazuri din ce în ce mai mulţi oameni pot fi făcuţi să conştientizeze că există foarte multe alternative la modul în care acţionăm de obicei. Lucrarea poate fi în acest sens considerată un răspuns la irosirea materialului şi energiei investite în astfel de obiecte”, spune Anamaria. Pentru a-şi realiza instalaţia formată din sticluţe de ojă, artista a lansat şi un apela, pe un site de socializare, pentru a reuşi să strângă numărul impresionant de sticluţe. Demersul ei ar însă şi alt scop: aceea de a-i determina pe oameni să se implice.

„Acest mesaj poate fi subliniat şi ca o dorinţă de implicarea directă a publicului. Astfel, apelul meu prin care solicit astfel de obiecte: sticle de lac de unghii goale, folosite, care altfel ar ajunge la gunoi nu a apărut doar ca urmare a unei necesităţi de ordin practic. Lucrarea se înscrie pe o direcţie abordată adesea în peisajul artei contemporane, exemplele sunt numeroase: Arman, Ingo Maurer, Tara Donovan, Xu Bing, El Anatsui şi Do Ho Suh. Aceşti artişti transformă obiecte care în mod normal s-ar pierde în fundalul vieţii de zi cu zi în opere de artă stimulante”, spune artista. Ea a ţinut să le mulţumească profesorilor ei: Corina Vatamanu, Mihaela Tatulescu şi Corina Baciu.

Veronica Bursaşiu