– S-a deschis centrul de artă contemporană NOCA în Oradea. Care a fost implicarea dumneavoastră în acest proiect?

Simona Giura: Alături de echipa Oradea Heritage am căutat soluții și colaboratori pentru acest centru dedicat artei contemporane.

– La ce alte proiecte culturale aţi mai colaborat cu Oradea Heritage?

Simona Giura: Înca din 2024, împreună cu echipa Oradea Heritage am gândit un traseu al Zilei Art Nouveau celebrată an de an în luna iunie în Oradea.

În anul 2025 am ajutat la organizarea rezidentei artistice „Art Nouveau as a New EUtopia” (New EUtopia) a artistului Guillaume Slizewicz. În luna iunie, cu ocazia Zilei Art Nouveau a fost vernisată expoziţia „All I can See Are Ghosts” (română: Tot ce văd sunt fantome) în gradina de iarnă a Casei Darvas-La Roche. Rezidenţa a făcut parte dintr-o serie de rezidenţe organizate de Réseau Art Nouveau Network (RANN) împreună cu partenerii de la Horta Museum (Bruxelles), City Museum of Aveiro (Portugalia), Museum of Applied Arts Budapest (Ungaria), Museum of l’École de Nancy și Villa Majorelle (Franța). Expoziţia semnată Guillaume Slizewicz împreună cu filmul documentar L’acte d’habiter regizat de Alexandre Humbert se pot vizita/viziona până la finalul anului 2025.

Ulterior, câteva piese create în cadrul rezidenței de la Oradea au fost expuse în Bruxelles în cadrul Shifting Ground–Design September sub numele Darvas Vases.

– Sunteți implicată de mult timp în organizarea Festivalului de jazz de la Gărâna, dar din acest an aţi preluat de la tatăl dumneavoastră, Marius Giura, rolul de director artistic al festivalului. Cum e să fii la cârma acestui festival?

Simona Giura: Așa este, în anul 2024, la finalul editiei 28, tatăl meu a anunțat că se va retrage dar că va păstra funcția de director artistic. Împreuna cu sora şi fratele meu, am preluat managementul festivalului. Ediția din vara anului 2025 a fost prima ediție coordonată de mine şi cred că a fost o reușită. Lucrez cu tatăl meu de la primele ediţii şi cred că cel mai important lucru este faptul că am crescut an de an „în funcţie”. De la voluntar, șofer, vânzător, mediator, stage manager şi acum director, le-am făcut pe toate. Este mai simplu să gestionezi o echipă dacă ai fost la rândul tău in charge de ce face fiecare. Se apropie ediția 30 (9-12 iulie 2026) şi presiunea este foarte mare. Toată echipa are proiecte preferate şi este greu să compactăm totul în 4 zile de festival.

– Din 2018 organizaţi ORA Jazz Festival de la Oradea. Cum a pornit acest festival şi de ce aţi ales Oradea?

Simona Giura: În anul 2015 am început să caut un loc pentru un proiect nou, un festival de jazz nou. Știam că vreau un spațiu indoor şi să se desfășoare toamna. La Gărâna ne-au încercat multe ediţii cu ploaie şi frig şi cred cu tărie că nimeni din echipa noastră nu își dorește încă un proiect outdoor. În 2017 am primit un telefon de la Bogdan Băcilă, un prieten orădean/gărânez care mă întreba daca nu am vrea să organizăm un festival de jazz la Oradea. Recunosc că nu mi-a surâns ideea până nu am ajuns la Oradea şi am vizitat Sinagoga Sion. După o întâlnire cu echipa Visit Oradea, pe atunci condusă de Mihai Jurca, am început să gândim un proiect nou, un eveniment special pentru Oradea. Așa s-a născut ORA Jazz Festival. Numele festivalului, ORA, vine de la lumina din Sinagoga Sion, care în ziua vizitei m-a cucerit. În ebraică, „Ora” înseamnă „lumină”. Este un nume feminin care simbolizează strălucirea și claritatea. Asta ne-am dorit încă de la prima ediție, să prezentăm publicului orădean proiecte contemporane, apreciate la nivel european şi mondial.

– Au fost cinci ediţii, 120 de artişti şi 35 de concerte. Cum apreciaţi creşterea festivalului orădean?

Simona Giura: Mă bucur să văd că publicul creşte de la o ediţie la alta. Publicul tânăr este tot mai numeros şi asta ne dă speranța că proiectele culturale contează, că sălile se pot umple şi cu proiecte nişate. Oradea este un oraș care în fiecare an se poziționează pe harta culturală tot mai puternic, fie că este vorba despre muzica clasică, jazz, arta contemporană sau film. Publicul este obişnuit cu proiecte de calitate iar calibrul artiștilor invitați la ORA trebuie să fie unul ridicat din toate punctele de vedere.

– Care sunt criteriile după care alcătuiţi programul ORA Jazz?

Simona Giura: Rețeta este similară cu cea de la Gărâna Jazz Festival. Primim multe propuneri dar întotdeauna programul se conturează după cum simțim noi. În fiecare an căutăm proiecte solo pentru Sinagoga Sion şi proiecte mai complexe pentru Filarmonica de Stat Oradea. Un ingredient este mereu același, să aducem sonorități complet diferite, cât mai diverse şi de preferabil proiecte noi, care nu au mai fost prezentate publicului din România. În acest mod, sperăm să aducem public şi din alte orașe.

– Ce satisfacţii aţi avut ca organizator ORA Jazz şi ce feedback aţi primit de la public şi de la artişti?

Simona Giura: Numărul spectatorilor a crescut de la o ediție la alta şi asta ne aduce satisfacția să ducem proiectul mai departe. Cea mai mare bucurie este că am reușit să avem un public cu adevărat pasionat şi deschis la contemporan. Cu mici excepții, nu am primit feedback negativ din partea publicului. Şi cel negativ a fost constructiv, reușind în timp să remediem unele situații. Artiștii sunt cheia promovării în afara ţării şi încă de la prima ediție, festivalul ORA s-a poziționat puternic pe harta festivalurilor de jazz din Europa.

– Care ar fi „trucurile” pentru a aduce public nou la un festival de jazz?

Simona Giura: Totul ține de promovare şi de experiența pe care publicul o are la festival. Un spectator mulţumit va aduce anul viitor unul sau mai mulți prieteni. Creând o experiență frumoasă pentru public, ne asiguram continuitatea și creșterea publicului.

– În programul festivalului orădean aţi avut, dacă nu mă înşel, doar artişti internaţionali, cu excepţia ediţiei de anul trecut când a fost inclus recitalul lui Mischa Blanos. Care ar fi motivul pentru care lipsesc din programul festivalului artiştii români?

Simona Giura: Este adevărat ca numărul artiștilor români nu a fost numeros. Anul trecut, pe lângă prezenţa pianistului Mischa Blanos am avut cred cea mai mare componentă românească, şi aici vorbesc despre Orchestra Filarmonicii de Stat Oradea. Prezenţa lor în festival a fost un vis devenit realitate. Ne doream de foarte mult timp să includem jazzul simfonic în proiectele noastre şi 2024 a fost anul pentru asta. În 2026 vom repeta experiența.

Aş dori să îl menționez şi pe Robert Lucaciu, artist de origine română care a concertat împreună cu Arne Jansen la prima ediţie ORA Jazz.

Vom avea şi proiecte românești la Oradea, dar așteptăm ca festivalul să mai crească, dorind ca festivalul să fie o experiență a noutăților muzicale la nivel european. Momentan prezentăm proiectele româneşti pe scena din cadrul Gărâna Jazz Festival.

– ORA Jazz Festival se va desfăşura în perioada 14-16 noiembrie. Cum aţi caracteriza ediţia din acest an şi ce aţi recomanda din programul festivalului?

Simona Giura: Este clar o ediţie a pianiştilor. Fie că vorbim de Søren Bebe, Omar Sosa sau Sebastian Studnitzky, trebuie să recunosc că fiecare zi a fost gândita în jurul pianului. Nu aş putea alege un singur proiect, îmi plac toate nespus de mult. Astept cu nerabdare recitalului lui David Bergmüller, un artist şi compozitor care face parte din noua generație de compozitori care combină muzica clasică cu cea electronică. Recitalul Josefinei Opsahl de anul trecut a fost foarte bine primit de public şi sperăm la aceeaşi reacţie. Proiectul FOOD al trompetistului Paolo Fresu şi al pianistului Omar Sosa este unul de excepţie. Acest nou proiect completează o trilogie de lucrări de Paolo Fresu și Omar Sosa, inclusiv lansările anterioare ale duo-ului, ALMA (2012) și EROS (2016).

– Aveţi în plan pentru ediţiile viitoare organizarea de activităţi conexe (lansări de carte, lansări de CD, târg de viniluri sau proiecţii de film)?

Simona Giura: Această ediție va veni cu o noutate, o activitate conexă pentru copii prin care am vrea să îi introducem în lumea jazz-ului printr-un program special gândit pentru vârsta lor. Vom anunţa mai multe detalii în curând.

– Oferiţi-ne un playlist de zece albume care ar putea deschide apetitul pentru jazz unui ascultător novice.

Simona Giura:

Jan Garbarek–I Took Up The Runes, 1990

Nils Petter Molvær – Khmer Live in Bergen, 2025 sau Khmer, 1997

E.S.T. – Seven Days of Falling (Esbjörn Svensson Trio, 2003)

Lars Danielsson – Liberetto I, II & III (2012, 2014 & 2017)

Jack DeJohnette, Ravi Coltrane, Matthew Garrison – In Movement, 2026

Bugge Wesseltoft – New Conception of Jazz, 1996

Paolo Fresu & Omar Sosa – Eros, 2026

EABS meets Jaubi – In Search of a Better Tomorrow, 2023

Sly & Robbie Meet Nils Petter Molvær Feat Eivind Aarset And Vladislav Delay – Nordub, 2018

Jan Bang–… And Poppies From Kandahar, 2010