Principiile conceptuale de la care Cristina Lascu a pornit au fost acelea că ele trebuie să asigure protecție și mobilitate persoanelor. „Forma locului de refugiu se adaptează acestor două principii, nepierzându-se din vedere raportarea la mediul urban existent. Mediul urban fiind în esență un spațiu artificial acesta tinde să-l îndepărteze pe om de cadrul natural de care în trecut era foarte apropiat. Pornind de la această constatare, conceptul se inspiră din mediul natural, în felul acesta urmărindu-se o legătură cât mai organică dintre om și natură”, explică Cristina Lascu.
Concepția spațială a proiectul gândit de tănăra absolventă a pornit de la forma și funcțiunea cochiliei de melc. „Aceasta are rolul de a asigura atât protecție melcului ce se află înăuntru, cât și de adaptare organică la forma acestuia. Stilizarea formei cochiliei, se traduce într-un limbaj vizual astfel încât forma se transformă într-un refugiu urban. În cazul de față protecția va fi oferită călătorilor. Forma organică și fluidă a cochiliei, nu este percepută la fel de agresivă ca și restul mediului urban unde predomină formele geometrice rectangulare și rigide. În plan forma se adaptează rigorilor unui țesut urban cu un spațiu limitat ( forma modulară permite o mai bună organizare), în timp ce în elevație aceasta este una fluidă și lipsită de unghiuri sau planuri drepte”, argumentează Cristina Lascu.
Citiți principiile noastre de moderare aici!