Istoric Piața Unirii
În urma renaşterii oraşului din perioada premodernă şi modernă, în cursul secolului al XVIII-lea, centrul politico-administrativ s-a mutat din jurul Cetăţii Oradea înspre vest, pe actuala locaţie a Pieţei Unirii, la extremitatea vestică a fostului cartier medieval denumit Târgul/Forul de Sâmbătă (Forum Sabbatho). Aici au luat fiinţă o serie de aşezăminte, sedii de instituţii şi centre de parohii bisericeşti, care au făcut ca nucleul cel mai important al Oraşului Nou să se contureze pe malul stâng al Crişului Repede.
Piaţa centrală şi axele străzilor adiacente, cu o structură cu caracter cartezian, au luat fiinţă încă de la începutul secolului al XVIII-lea. Începând cu anul 1692 a fost iniţiat un proces de reconfigurare a ţesăturii urbane a oraşului distrus în mare măsură sub ocupaţia turcă şi în cursul războiului de eliberare, centrul de greutate fiind deplasat mai la vest de cel medieval iar reţeaua stradală căpătând parţial vectori noi de orientare.
În piaţa centrală a cartierului numit Oraşul Nou au fost ridicate prima biserică episcopală romano-catolică între 1720-1741, biserica ortodoxă Adormirea Maicii Domnului în 1794 şi biserica greco-catolică între 1800-1810.
Fondul construit al zonei Pieţei Unirii este unul valoros şi destul de eterogen atât din punctul de vedere al stilurilor arhitecturale prezente aici (baroc, clasicist, eclectic, istorizant, secesion, modernist), cât şi în privinţa configuraţiilor spaţiale adoptate, a accentelor şi a regimurilor de înălţime.
Frontul vestic este dominat de două clădiri reprezentative: Primăria construită în stil neorenascentist, în 1901-1904 după proiectul arhitectului Kálmán Rimanóczy, şi Palatul Episcopiei Greco-Catolice, ridicat între 1903-1905 conform planurilor aceluiaşi arhitect. Casa Kovács, aflată la colţul sud-estic dintre str. Pavel şi Piaţa Unirii este cea mai remarcabilă clădire civilă construită la începutul secolului al XIX-lea, în stil neoclasic.
Colţul nord-estic al Pieţei Unirii este marcat de clădirea Palatului Vulturul Negru, cel mai emblematic monument al secessionului orădean, un ansamblu complex cu configuraţia spaţială şi cu faţadele concepute în stil lechnerian, operă a arhitecţilor Komor Marcell şi Jakab Dezső (1907-1908).
Frontul stradal estic cuprinde în jumătatea sudică două clădiri cu caracteristici diferite: o casă modernistă cu două etaje de la nr. 8., construită în anii 1930 pe locul unei clădiri eclectice cu elemente neorenascentiste, proiectată de arhitectul Rimanóczy Kálmán şi clădirea P+3 de la nr. 6.,
Palatul Moskovits, care ocupă două parcele unificate şi este una din cele mai importante monumente de arhitectură din centrul oraşului, opera arhitecţilor László şi József Vágó, reprezentant al variantei austriece a secessionului.
Sursa text: oradea.ro
Citiți principiile noastre de moderare aici!