Reconstituire a „epocii Amadeus” în atelierele Adina Junc

Piesa lui Sir Peter Shaffer despre celebra rivalitate dintre Salieri și Mozart a fost prima dată jucată la Royal National Theatre în 1979, respectiv în 1980, pe Broadway.

Există dreptate în creaţie? E una dintre temele abordate de premiera Teatrului Metropolis, „Amadeus” de Peter Shaffer (direcția de scenă Victor Ioan Frunză), o montare cu elemente de epocă: costume bogate, respectând stilul evocat în istorie, la fel ca perucile ori încălţămintea. Costumele sunt realizate de soţia regizorului Victor Ioan Frunză, Adriana Grand. Aceasta a debutat ca pictor executant la Teatrul de Stat din Oradea, pentru ca apoi să devină o adevărată personalitate în lumea teatrală românească.

„Decorurile şi costumele Adrianei Grand – surprinzătoare, ingenioase, bogate, cu semnificaţii dintre cele mai profunde, din materiale speciale, lucrate cu maximă exigenţă, sub directa ei supraveghere, completate adesea cu elemente fotografice care i se datorează tot ei – au contribuit în mod esenţial la reuşita spectacolelor”, spune actorul Eugen Ţugulea în prezentarea pe care o face artistei. Afirmaţia este valabilă şi pentru costumele realizate pentru „Amadeus”. Este o epocă, secolul XVIII, dominată în modă de Jeanne Antoinette Poisson, Madame de Pompadour, amanta lui Louis al XV-lea, o perioadă în care viaţa era plină de veselie şi plăceri. Materialele folosite de doamne în ţinutele lor sunt delicate şi înflorate. Culorile pastel şi taftaua Pompadour sunt la modă.

Cercurile pentru rochii au scheletul făcut din os de balenă. Rochiile purtate peste ele sunt bufante şi prinse de cercuri cu panglici. Corsetul se poartă tot strâmt, fie cu decolteu rotund, mâneci bufante făcute din dantelă sau cu decolteu pătrat şi mâneci strânse pe braţ. Faimoasa rochie Watteau e la modă în această perioadă. Are pliuri la spate, care pleacă de la gât până la podea, iar talia e strânsă pe margini şi în faţă. Urmează apoi o perioadă dominată de stilul Marie Antoinette, o exagerare a epocii precedente.

Rochiile acestei perioade sunt cunoscute drept cele mai largi din istorie, ajungând până la 2 metri şi jumătate în diametru. Acesta este cadrul în care au fost realizate costumele din „Amadeus” în atelierul designerului orădean Adina Junc, adepta unui stil vestimentar din care nu lipsesc broderiile, aplicaţiile manuale de mărgele şi cristale, materialele preţioase ca organza de mătase naturală, ori dantela tunisiană.

„A fost o perioadă deosebit de intensă, am realizat 12 sau 14 redingote masculine din piele naturală, cu modele prin imprimare laser, şi nouă rochii de epocă. M-am simţit extraordinar în cadrul acestei colaborări, un prilej să-mi dezvolt latura artistică. Singurul inconvenient – ca să-i spun aşa – e că în teatru timpul este foarte scurt. Deja lucrez la costumele premierei Teatrului Regina Maria, „Cabaret Dada”, costume în stil dadaist, un curent care se caracterizează prin negarea oricărei legături între gândire și expresie, prin abolirea formelor constituite și prin organizarea unor spectacole îndreptate împotriva artei, gustului estetic și moralei tradiționale”, explică Adina Junc. Designerul nu renunţă la lansarea colecţiilor personale. O întâlnire cu noua colecţie Adina Junc va avea loc în noiembrie.