După ce, în prima parte a analizei publicate în numărul de săptămâna trecută, am detaliat modificările administrative, procedurale și de digitalizare care vor intra în vigoare din 2026, a doua parte a materialului se concentrează pe schimbările substanțiale aduse Codului fiscal, cu impact direct asupra modului de calcul al impozitelor, tratamentului cheltuielilor, veniturilor persoanelor fizice și investițiilor financiare.

Toate aceste modificări se aplică, în principal, începând cu 1 ianuarie 2026 și conturează o fiscalitate mai strictă, mai predictibilă și mai ușor de controlat de către autorități.

Materialul a fost realizat cu sprijinul președintelui CECCAR Bihor, Renate Popescu, care a evidențiat impactul concret al noilor reglementări asupra mediului de afaceri și a contribuabililor persoane fizice.

Prima modificare majoră vizează impozitul pe profit și introduce un regim special pentru cheltuielile realizate în relația cu entități afiliate nerezidente. Măsura se aplică exclusiv contribuabililor mari, respectiv societăților care depășesc o cifră de afaceri de 50 de milioane de euro, determinată la închiderea exercițiului financiar.

Dacă, în raportările aferente anului 2024, ponderea cheltuielilor cu servicii precum managementul, consultanța sau drepturile de proprietate intelectuală a depășit pragul de 1% din totalul cheltuielilor, atunci, în anul fiscal 2026, aceste cheltuieli vor fi deductibile doar în limita a 1%, în măsura în care sunt facturate de afiliați care nu sunt înființați și nu au locul conducerii efective în România.

Legea prevede însă și excepții clare, precum cheltuielile pentru obținerea sau înregistrarea unor drepturi în România ori cele capitalizate în valoarea imobilizărilor. De asemenea, contribuabilii care dețin sau solicită acorduri de preț în avans sunt tratați distinct, însă respingerea acestora poate genera recalculări de impozit și accesorii. Instituțiile de credit nu intră sub incidența acestui regim.

A doua modificare importantă privește impozitul minim pe cifra de afaceri și condițiile în care anumite active pot fi scoase din patrimoniu fără consecințe fiscale. Pentru activele care influențează indicatorii fiscali relevanți, contribuabilii sunt obligați să le păstreze cel puțin jumătate din durata de utilizare economică, dar nu mai mult de cinci ani. Nerespectarea acestei condiții conduce la recalcularea impozitului minim, depunerea de declarații rectificative și, după caz, la plata de accesorii. Sunt prevăzute totuși situații de excludere, precum reorganizările, falimentul, lichidarea, distrugerea sau furtul activelor.

În ceea ce privește persoanele fizice, Codul fiscal introduce o definire explicită a veniturilor obținute din prestarea de servicii de cazare. Acestea sunt încadrate în categoria activităților independente și beneficiază de un regim fiscal simplificat. Venitul net anual se determină prin aplicarea unei cheltuieli forfetare de 30% asupra venitului brut, diminuat cu comisioanele reținute de platformele online, iar impozitul de 10% aplicat venitului net este impozit final. Obligațiile administrative sunt limitate, contribuabilii având doar sarcina de a păstra fișa de ocupare a capacității de cazare și o evidență simplificată a veniturilor.

Regimul închirierii pe termen scurt a camerelor din locuințe proprietate personală este, la rândul său, clarificat. Pentru situațiile în care sunt închiriate între una și șapte camere, veniturile rămân impozitate cu 10%, cu aplicarea cheltuielii forfetare de 30% și declararea prin declarația unică. Legea definește explicit și situația închirierii către aceeași persoană pentru maximum 30 de zile într-un an. Depășirea pragului de șapte camere închiriate pe termen scurt într-un an fiscal conduce automat la încadrarea veniturilor ca activități independente.

Modificări semnificative apar și în zona investițiilor financiare. Pentru câștigurile realizate din transferul titlurilor de valoare și al instrumentelor derivate prin intermediari, impozitul reținut la sursă crește la 3% pentru instrumentele deținute cel puțin 365 de zile și la 6% pentru cele deținute mai puțin de un an. Determinarea perioadei de deținere se face pe principiul „primul intrat – primul ieșit”. În cazul operațiunilor realizate fără intermediari, câștigul net anual se impozitează cu cota de 16%.

În ceea ce privește moneda virtuală, Codul fiscal stabilește explicit impozitarea câștigurilor cu o cotă de 16%, aplicată diferenței dintre prețul de vânzare și cel de achiziție, inclusiv costurile directe. Sunt introduse și praguri de neimpozitare, în sensul că nu se datorează impozit pentru câștiguri sub 200 de lei per tranzacție, dacă totalul anual nu depășește 600 de lei.

În final, legea aduce o modificare relevantă și în zona contribuției de asigurări sociale de sănătate, stabilind un plafon maxim al bazei anuale de calcul de 72 de salarii minime brute pe țară, față de plafonul actual de 60. Măsura limitează expunerea fiscală a persoanelor cu venituri ridicate din activități independente și investiții.

Prin aceste modificări, reforma fiscală din 2026 depășește sfera procedurală și intră ferm în zona de impozitare efectivă și control al bazei fiscale. Cheltuielile intragrup, veniturile din economie digitală, investițiile financiare și activitățile persoanelor fizice sunt reglementate mai strict, cu reguli clare și spațiu redus de interpretare. Mesajul transmis de autorități este unul ferm: conformarea devine regulă, iar transparența – obligație.

Reforma fiscală 2026: digitalizare, plăți online și reguli mai stricte pentru firme (Partea I)