Reportajele cu „Castelul groazei“ sau „Lagărul de exterminare al copiilor” , adică ceea ce trebuia să fie Căminul de la Cighid a oripilat Europa, imediat după decembrie 1989. Un loc unde mortalitatea era de 50%. Doar în 1988, acolo ar fi murit 62 de copii.

Copiii cu handicap erau filmaţi aşteptând moartea înţepeniţi de frig, dezbracaţi, în încăperi fără geramuri, hrăniţi cu terci rânced, unii dintre ei având răni grave provocate de propriile fecale.

„În 3 paturi erau şi 25 de copii. Nu stăteau culcaţi. Stăteau în ciump şi aşa dormeau toată noaptea. În frig. Sobă nu era, lumină nu era. Şobolanii lucrau şi într-adevăr îi mâncau de vii. Erau condamnaţi la moarte la Cighid”, este tabloul făcut de o fostă infirmieră la Cighid, Elena Toth, pentru presa străină.

Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (IICCMER) a anunţat joi, 1 iunie 2017, într-o conferinţă de presă, înaintarea unui denunţ (nr. 281/P/2017) către Parchetul General cu privire la săvârșirea infracțiunii de tratamente neomenoase aplicate în timpul regimului comunist copiilor aflați în Căminele spital pentru minorii nerecuperabili din Cighid şi Păstrăveni, respectiv în Căminul pentru minori deficienți nerecuperabili din Sighetu Marmației.

„Regimul din instituţiile menţionate, aflate în timpul regimului comunist în administrarea Statului român, a dus nemijlocit la moartea a cel puțin 771 de minori (număr provizoriu). Astfel, la Căminul spital pentru minorii nerecuperabili Cighid s-au înregistrat 138 de decese în perioada 1 octombrie 1987 – 26 martie 1990”, se arată într-un comunicat de presă al IICCMER.

Experții IICCMER susţin că au constatat nenumărate cazuri în care încadrarea copiilor în unităţi pentru deficienţi se făcea în mod eronat, aceştia fiind perfect sănătoşi sau având deficienţe fizice sau psihice minore şi deplin recuperabile. Astfel, relocarea minorilor din leagăne și case de copii spre căminele-spital poate fi privită atât din perspectiva izolării minorilor ce nu puteau fi recuperaţi, cât şi a acelora perfect sănătoşi, ale căror costuri nu puteau fi acoperite integral de către stat.

În perioadele cercetate, principalele cauze de deces, consemnate în actele de moarte, sunt la Cighid: bronhopneumonie – 61 cazuri, encefalopatie cronică infantilă – 52 cazuri, enterocolită acută – 4 cazuri, epilepsie și traumatisme cranio-cerebrale – câte 3 cazuri).