Cum piscinele oferă locuri prea puţine iar strandurile sunt fie scumpe fie pline, Silvaşul rămâne cel mai la-ndemână refugiu pentru orădeni. Popularitatea locului este cuantificabilă prin faptul că parcarea improvizată în apropiere era plină ochi, duminică, de exemplu, iar apa Crişului era mai populată ca o supă cu tăieţei. Nici pe iarbă nu era prea mult loc liber între pături – pruncii care sperau să se joace cu mingea au cam fost nevoiţi să îşi pună pofta în cui.

„N-am mai văzut atâta lume aici, cred că niciodată. Noi am venit cu nepoţii noştri, că ne trebuia un loc să aibă şi umbă şi apă şi loc să alerge copiii. E frumos dar cam aglomerat”, ne-a relatat o pensionară, venită, duminică, la iarbă verde în locul unde, după cum ne-a spus, venea şi în tinereţe cu prietenii.

O veşnică nemulţumire a unora e legată de faptul că sunt orădeni care vin la scaldă în compania animalelor de companie. „Nici într-o zi normală nu mi-ar plăcea să se scuture un câine lângă mine, darămite în zile ca asta, când e aşa aglomeraţie”, ne-a spus, revoltată, o doamnă, pe mal. Ce-i drept, poate mai supărător decât să vezi câini în apă este să-i vezi priponiţi pe lângă pubele, de exemplu, în soare, ca la o pedeapsă.

Un neajuns cu adevărat neplăcut ţine, însă, de salubritate. În parcarea improvizată pe pământ, sub plopi, înainte de pod, ambalajele, peturile şi iarba şi buruienile netunse dau impresia de maidan. Dincoace,  în Silvaşul amenajat, pubelele dau pe-afară. Din cauza programului stabilit de municipalitate, locaţia nu beneficiază de salubrizare când ar avea mai mare nevoie. Conform Serviciului Servicii Publice din Primărie, zona este curăţată zilnic, mai puţin în weekend, adică atunci când numărul de vizitatori este cel mai mare.

Nu că curăţenia locului ar ţine exclusiv de Primărie – peturile aruncate în izvorul care dă în Criş sunt semn clar că o bună parte dintre vizitatori şi-au lăsat manierele şi pretenţiile de orăşeni la la coborârea de pe asfalt.