Toate orașele mari au cel puțin un festival de jazz. Iar Oradea este un spațiu cultural în care se regăseşte acest segment, acum prin ORA Jazz Festival, ajuns la cea de a doua ediţie. Timp de trei zile, în frumoasa Sinagogă Neologă Sion, au urcat pe scenă şase proiecte din diferite colţuri ale Europei. În prima zi, la ora 19, ora începerii festivalului, lumea aştepta la intrare pentru a primi brăţările de festival.

Majoritatea celor prezenţi la eveniment aveau abonament pe toate cele trei zile de festival. O bună parte erau aceaşi melomani care au umplut băncile din sinagogă şi anul trecut. Semn că festivalul ajuns abia la a doua ediţie şi-a fidelizat pasionaţii de jazz. Festivalul a fost deschis de unul dintre cele mai prestigioase triouri din jazzul contemporan, Jakob Bro Trio.

Cu două albume lansate la ECM Records şi multe concerte pe scene renumite, trioul a venit cu un proiect foarte bine cotat, „Bay of Rainbows”. Considerat un „poet al chitarei”, liderul său, chitaristul danez Jakob Bro crează o muzică ambientală, de meditaţie, folosidu-se de toate resursele jazz-ului. Colegii săi de scenă sunt contrabasistul american Thomas Morgan şi bateristul Joey Baron din Richmond, Virginia, care interpretează un jazz de avangardă, cre se alătură frecvent lui Bill Frisell şi John Zorn.

Baron a contribuit şi la albumul lui David Bowie, „Outside” (1995), Bowie spunând despre baterist: „Metronoamele tremurp de frică, este atât de constant”. Despre proiectul „Bay of Rainbows”, London Jazz News scria: „Nu e nicio grabă în această muzică, dar există o mare profunzime”. „Bay of Rainbows” este o muzică contemplativă, plină de emoţie.

Prima premieră

La ediţia întâi, melomanii şi-ar fi dorit o partitură de saxofon. Aşa încât, după anunţarea programului, Nubya Garcia a fost poate cea mai aşteptată. Saxofonista este una dintre stelele în ascensiune ale jazzului britanic. Creativitatea din muzica ei au făcut-o celebră în cluburile de jazz londoneze.

„Un saxofonist tenor, intens şi fără compromisuri, conduce prima generație de artiști britanici de jazz care fac muzică post-americană”, scria despre Nubya Garcia în The Guardian. Sosită dintr-un mini turneu în Columbia, a ajuns cu întârziere la Oradea, fiind nevoită să facă soundcheck-ul înainte de concert. Din acest motiv s-a decalat programul cu aproape o oră. Însă cei care au avut răbdare să aştepte nu au fost dezamăgiţi.

Carisma saxofonistei, pisele compuse de ea cărora critrica de specialitate le-a acordat calificativul „excepţional” după albumul său de debut „Nubya s 5IVE” au vibrat pe scena sinagogei. Muzica ei este un mix de jazz, afro-groove şi reggae. A fost prima apariţie a Nubyei Garcia în România. O altă premieră în festival a fost, sâmbătă, proiectul „Reflections of Béla Bartók’s Six Romanian Dances” al trupei maghiară Oláh Dezső Trio, proiect care nu a mai fost prezentat până acum în România.

Muzicienii s-au inspirat din lucrarea clasică a celebrului compozitor Béla Bartók – Șase dansuri românești, compusă pentru pian în 1915, cele şase mişcări de dans fiind combinate cu improvizaţii şi reinterpretări originale, adaptate pentru pian, contrabas şi tobe.

Cel de al doilea proiect al serii a fost cel al artiştilor Ilhan Erșahin şi Oceanvs Orientalis. Colaborarea loc se bazează pe rădăcinile culturale turceşti, creativitate şi pasiunea pentru improvizaţie. Ilhan Erșahin a crecut în Stockholm, mama sa fiind suedeză şi tatăl turc. Cu o personalitate puternică şi un stil aparte de a improviza, a colaborat cu nume sonore precum Joe Lovano, Norah Jones sau Red Hot Chili Peppers. Ocean Orientalis este inspirat, improvizând la rândulsău pe ritmuri şi teme din mjzica tradiţională estică.

Ultima seară a avut pe afiş mai întâi proiectul Mohamed Najem & Friends, o altă premieră pentru România, onorităţi orientale de pian, contrabas şi jazz, cu o notă originală, transformând muzica din Orientul Mijlociu într-un limbaj atrăgător şi nou. Festivalul a fost încheiat de Svante Henryson Quartet din Suedia, cu proiectul Seven Songs from the 70s, piese jazz compuse de muzicieni precum Wayne Shorter sau Chick Corea reinterpretate într-o tentă personală de cei patru muzicieni versaţi.

Cele trei zile de festival au fost dăruite ordenilor de către Asociația Culturală Mono și Asociaţia pentru Promovarea Turismului din Oradea și Regiune (APTOR), care îşi propun ca acest festival să crească încet şi să se extindă şi în afara Sinagogii Neologe Sion.