În esenţă, Curtea de Apel Timişoara a solicitat CJUE să se pronunţe cu privire la compatibilitatea cu dreptul UE a unei prevederi naţionale cu caracter normativ prin care se instituie o condiţie suplimentară pentru acordarea primelor către agricultor, ca acesta să nu aibă datorii restante la bugetul de stat şi/sau la bugetul local, la data solicitării primei, neincluse în Regulament.
Guvernul României a transmis, alături de Grecia şi de Comisia Europeană, observaţii scrise în această cauză. În respectivele observaţii, a argumentat, în principal, în sensul incompatibilităţii instituirii unilaterale de către un stat membru, fără autorizarea Comisiei, a unei condiţii precum cea din litigiul principal, şi anume de a nu avea obligaţii restante la bugetul de stat şi/sau la bugetul local, la data solicitării primei.
„Instanţa UE a considerat că răspunsul la întrebarea adresată poate fi în mod clar dedus din jurisprudenţă sau nu lasă loc niciunei îndoieli rezonabile. Aceasta a stabilit că articolul 143c din Regulamentul nr. 1782/2003 şi articolul 132 din Regulamentul nr. 73/2009[2] trebuie interpretate în sensul ca se opun unei reglementari naţionale care exclude de la beneficiul ajutorului naţional complementar producătorii care, la data depunerii cererii lor de ajutor, au datorii restante la bugetul de stat şi/sau la bugetul local, în măsura în care nicio condiţie privind inexistenta unor astfel de datorii nu a facut obiectul unei autorizări prealabile a Comisiei Europene”, a informat MAE.
Citiți principiile noastre de moderare aici!