Prăbuşirea Smart-1 a putut fi urmărită cu ajutorului telescopului Canada-France din Hawai şi a fost “spectaculoasă” şi “in locul cel mai potrivit”, adică “Lacul Excelenţei” – campie situată in regiunea meridională vizibilă a Lunii, a declarat Bernard Von Weyhe, responsabilul pentru comunicare al ESA la Darmstadt (Germania).
Smart-1 a lovit luna cu o viteză de 2km/secundă (7.200 km/oră). Potrivit previziunilor responsabilului ştiinţific al proiectului din cadrul ESA, Bernard Foing, impactul urma să dea naştere “unui mic crater cu diametrul de 3-10 metri”.
De forma unui cub cu latura de un metru şi cantărind 360 de kilograme, sonda a fost lansată la 28 septembrie 2003 de la centrul spaţial Kourou din Guyana Franceză. Lansarea s-a făcut cu ajutorul unei rachete Ariane-5. Satelitul s-a inscris pe o orbită eliptică polară in noiembrie 2004 şi a inceput observaţiile ştiinţifice in martie 2005.
Datorită Smart-1, cercetătorii “au detectat pentru prima oară calciu şi magneziu” pe suprafaţa selenară, “au măsurat diferenţele de compoziţie la nivelul părţii superioare a craterelor, campiilor vulcanice şi bazinelor gigantice de impact” şi “au cartografiat ansamblul suprafeţei lunare, inclusiv a feţei ascunse a Lunii”, a precizat ESA.
Potrivit lui Von Weyhe, la impact sonda a ejectat materie, ceea ce va permite analiza prafului din sol graţie observaţiilor realizate cu un spectrometru.
Smart-1 a permis testarea cu succes a mai multor tehnologii şi a inclus echipamente miniaturizate care ar putea servi viitoarelor misiuni spaţiale europene, cum ar fi cea spre Mercur pentru care se pregăteşte sonda Bepi-Colombo in 2013 sau viitoarea misiune indiană Chandrayaan spre Lună.
Citiți principiile noastre de moderare aici!