Asistam la decaderea gimnasticii

De la triumful Nadiei Comăneci la Montreal, care a dus gimnastica în topul sporturilor olimpice, pe podium chiar, astăzi semnele decăderii sunt dintre cele mai vizibile.

În primul rând, numărul echipelor participante la Jocurile Olimpice s-a redus drastic, la doar 12, ca la un turneu de sporturi pe echipe, aglomerarea programului olimpic nefiind un argument, de vreme ce un concurs de gimnastică reuneşte, în doar 2 zile (faţă de 10-12), garnituri mult mai puţin numeroase. Limitarea naţiunilor participante va marca dramatic popularitatea acestui sport în lume.

Scădere a popularităţii care se vădeşte de acum, semnificativ în acest sens fiind faptul că ultimele 2 mari competiţii, europenele şi mondialele, din 2006 au fost găzduite de oraşe mici, fără anvergură, Volos şi Aarhus, iar întrecerile s-au desfăşurat fie în săli improvizate, un bazin acoperit cu un podium, în Grecia, o incintă de concurs înghesuită, chiar periculoasă pe alocuri, în Danemarca.

Este evident faptul că Federaţia internaţională de gimnastică nu are prea multe solicitări în organizarea unor astfel de competiţii. Transmisiile televizate, la rândul lor, efectuate în mod vădit de amatori, cu personal tehnic care nu ştie mai nimic din intimitatea unui astfel de concurs, îndepărtează amatorii de gimnastică.

Aceste numai câteva argumente duc şi la o explicaţie, la principalul motiv al descreşterii gimnasticii: arbitrajul, nesfârşitele coterii, târguieli, combinaţii şi permutări, toate ascunse în spatele unor metode de arbitraj puţin sau deloc înţelese de marele public.

Pierduţi în calcule savante şi explicaţii păsăreşti, oficialii gimnasticii actuale par să nu observe că refac, în greşeli, decăderea boxului amator, cu reduceri drastice la JO, inclusiv ca număr de categorii, şi anonimat aproape deplin în marile mijloace de presă. Cauza principală fiind aceeaşi: arbitrajul, pe alocuri scandalos.

În aceste condiţii, nu-i de mirare că există comentatori pesimişti care consideră că nu suntem departe de reduceri drastice: eliminarea concursurilor pe echipe şi individual compus, păstrarea doar a întrecerilor pe aparate, cu accent pe exhibiţionism şi risc. De la agon la entertainment.