În casele pe care le administrează la Dumbrava și Tinca ajung vârstnici fără sprijin familial, persoane cu dizabilități sau pacienți etichetați drept „cazuri sociale”, direcționați din spitale și instituții din întreaga țară. În cei 20 de ani de activitate, au fost trimiși aproximativ 3.500 de oameni, iar în prezent sunt internate 390 de persoane fără adăpost.

Dincolo de dimensiunea umanitară, situația scoate însă la iveală tensiuni persistente între inițiativa individuală și responsabilitatea instituțională. Pașca vorbește despre un sistem care, în loc să ofere soluții coerente, ajunge să transfere responsabilitatea pentru persoanele vulnerabile dintr-o parte în alta.

Un episod recent ilustrează această realitate: în miez de noapte, o ambulanță a ajuns la poarta centrului fără niciun anunț prealabil. Nu este un caz izolat, susține acesta. În lipsa unor proceduri clare, pacienții ar fi trimiși uneori fără acordul său și fără documente oficiale, ceea ce generează confuzie și riscuri atât pentru beneficiari, cât și pentru îngrijitori.

„Eu nu vreau nimic decât să mă anunțe în scris când îl trimit la noi. Atât”, spune Pașca, rezumând o cerință pe care o consideră firească.

După repetarea unor astfel de situații, Pașca a transmis o solicitare oficială către Spitalul Clinic Județean de Urgență Bihor. El a cerut ca fiecare transfer către Dumbrava să fie notificat și confirmat în scris, printr-o adresă oficială care să ateste asumarea responsabilității de către unitatea medicală. Răspunsul, spune el, nu a venit în mod oficial, ci doar verbal — un refuz.

„Ori își asumă și semnează că îi trimit la Dumbrava, ori să se descurce. Eu îi primesc, dar și ei să își asume și să semneze”, afirmă acesta.

În lipsa unei asumări clare, situațiile ajung uneori absurde. Pașca susține că există cazuri în care pacienții sunt transferați între spitale pentru a evita semnarea documentelor.

Un exemplu invocat este cel al unor pacienți trimiși inițial la Spitalul Municipal Salonta, de unde sunt ulterior direcționați către Dumbrava, de această dată cu documente complete: „Au fost cazuri când i-au trimis de la Oradea la Salonta ca să îl trimită de acolo, deoarece Salonta semnează trimiterea”.

Puncte de vedere în contradicție

Reprezentanții Spitalului Clinic Județean de Urgență Bihor resping aceste acuzații și susțin că procedurile aplicate respectă legislația în vigoare. Potrivit acestora, pacienții fără aparținători sunt evaluați de asistenții sociali, care „informează, ghidează și consiliază persoana adultă fără adăpost”, iar măsurile sunt stabilite „cu acordul pacientului”.

În ceea ce privește relația cu centrul din Dumbrava, oficialii subliniază că nu există un contract cu Viorel Pașca și că pacienții nu sunt trimiși acolo, ci externați la adresa declarată în actele de identitate.

„Pacienții care au declarat domiciliul sau reședința la dl. Pașca sunt externați către această adresă. Revenirea lor poate avea loc inclusiv pe timpul nopții”, precizează instituția.

Totodată, conducerea spitalului neagă existența unor transferuri între unități pentru evitarea responsabilității sau a unor cazuri în care pacienții ar fi ajuns în stradă: „Nu am identificat astfel de situații”.

Viorel Pașca respinge însă aceste afirmații și spune că realitatea din teren este diferită. El susține că au existat situații în care pacienți au fost direcționați fără consimțământul lor, oferind un exemplu concret:

„Este o minciună. A fost trimis pacient de la spital la azilul de noapte fără acordul lui (…). Există documente și mărturii în acest sens”.

De asemenea, acesta afirmă că la Dumbrava ajung și persoane care nu au avut niciodată legătură cu centrul.

„Au fost trimiși pacienți care niciodată nu au fost la Dumbrava, (…) târziu în noapte, fără să fi fost anunțați în prealabil, nu există anchetă socială, nu există niciun alt act. Avem poze cu aceștia”, declară Pașca.

În privința procedurilor, Pașca susține că, în trecut, transferurile se făceau cu asumare formală, dar că situația s-a schimbat recent.

„Spitalul Județean a trimis sute de astfel de pacienți cu semnătura managerului Carp. În ultima vreme îi trimite fără semnătură și fără anchetă socială.” Potrivit acestuia, motivul ar fi o pedeapsă pentru scandalul izbucnit în vara anului trecut, când Pașca a dus șapte pacienți la DGASPC Mehedinți.

El contestă și concluzia oficială potrivit căreia nu ar exista probleme: „Faptul că domnul Carp n-a identificat astfel de situații nu înseamnă că nu există. Săptămânile trecute am semnat pentru doi bolnavi, iar zilele trecute am semnat iar pentru unul”.

Între responsabilitate și improvizație

În ceea ce privește presupusa „plimbare” a pacienților între instituții, Pașca insistă că practica există.

„Au fost situații când bolnavii au fost trimiși la alte spitale sau la azilul de noapte doar pentru a fi trimiși de către aceste instituții la Dumbrava”, adaugă bihoreanul.

În final, acesta respinge categoric poziția oficială și susține că există dovezi ale unor externări în stradă.

„Cunosc eu o grămadă. Avem la Dumbrava bolnavi care au fost externați în stradă de către Spitalul Județean, îi avem aici, avem mărturiile lor”.

Dincolo de disputa dintre cele două părți, cazul ridică o întrebare esențială: cine își asumă responsabilitatea pentru persoanele vulnerabile? Viorel Pașca spune că nu refuză cazurile sociale și că va continua să îi primească. Solicită însă reguli clare și o minimă predictibilitate din partea instituțiilor.

„Nu mă deranjează dacă nu vor să-i trimită aici, dar să găsească o soluție viabilă, nu să-i plimbe așa”, afirmă acesta.

În absența unor proceduri transparente și asumate, oamenii vulnerabili rămân prinși într-un circuit birocratic impersonal, în care responsabilitatea este transferată de la o instituție la alta. Iar, de multe ori, traseul lor se oprește în același loc: la poarta centrului din Dumbrava — uneori deschisă, alteori luată prin surprindere, dar aproape niciodată anunțată.