Două dintre cele nouă locuri disponibile la Coregrafie, la Cluj- Napoca sunt ocupate de bihorence. Dora și Iulia au ocupat pozițiile I și IV la examenul de admitere. Admiterea celor două la prestigioasa facultate e o performanță rară printre tinerii din Bihor, care se pregătesc doar în particular pentru această profesie.

Două bihorence au fost admise primele la secția de Coregrafie a Facultății de Muzică din Cluj – Napoca.

Fetele, Iulia Pușcău și Teodora Berchez s-au pregătit mii de ore în sala de antrenament cu singurul maestru coregraf din județul Bihor, Maris Pușcov, fostă balerină a Operei Naționale din Cluj-Napoca.

Iulia Pușcov a făcut primii pași în sala de balet la 6 ani. S-a pregătit inițial cu Maris Pușcov la Clubul copiilor Aleșd. Legătura dintre profesor și elev a fost mai puternică decât distanța. Cei 80 de km pe care trebuia să-i facă Iulia pentru a se pregăti la Oradea cu doamna Maris-tănăra fiind originară din Butani- nu au împiedicat-o pe talentata și ambițioasa balerină să-și urmeze visul, acela de a urma cursuri de coregrafie la Facultatea Gheorghe Dima din Cluj-Napoca.

„Am început să dansez la vârsta de 6 ani, dar nu pentru ca îmi doream, sau aveam o chemare pentru dans. Am ajuns să dansez deoarece mergeam cu umerii lăsați și călcam înspre interior, astfel mama mea a dorit să remedieze aceasta problemă prin dans. Dupa prima zi de dans mi s-a spus că am talent și că ar trebui să continui. Am făcut-o, în fiecare zi, până acum la 19 ani…De-a lungul timpului am participat la numeroase concursuri de dans, iar fiecare reușita și chiar fiecare eșec, m-a întărit și m-a făcut să îmi dedic o parte de viața mea dansului. Nu aș fi ajuns niciodată aici dacă nu aș fi fost sub îndrumarea profesoarei mele de dans Maris Puscov de la clubul Fit Dance Oradea, căreia îi datorez mii de mulțumiri și tot respectul meu.

Deoarece, fără dânsa nu aș fi ceea ce sunt acum, și nu aș ști ce înseamnă arta dansului. Dansul implică anumite cheltuieli, timp, oboseală, stres. Chiar dacă am fost nevoită să fac naveta pentru a studia dansul, nu am dat niciodată școala la o parte, sau nu m-am plâns vreodată ca nu am timp pentru școala din cauza pasiunii mele. Eu am ales să fac asta, așa că trebuie să le împac pe amândoua, iar până acum nu am avut probleme. Un mare ajutor pentru mine au fost, și sunt în continuare părinții mei, care sunt niște oameni minunați care m-au susținut și s-au implicat în totalitate în activitățile mele.

Fără ajutorul lor, nu aș reuși niciodată să îmi cultiv această pasiune. Este nevoie de mari sacrificii pentru a face ceea ce iubești să faci. Dar merită fiecare efort, pentru acele 2, 3 minute în care te afli pe scenă, după care momentul tău se termină în aplauzele oamenilor ce te înconjoară. Majoritatea dansatorilor susțin că fără dans, ei nu ar putea trăi. Nu e adevărat. Poți trăi, dar nu într-un mod frumos. Dansul presupune o grămadă de experiențe și sentimente trăite în cel mai intens mod”, ne-a mărturisit Iulia, o domnișoară deșteaptă, delicată și cu bune maniere.

Balerina de la Poli

Teodora Berchez a pățit în clasa a V-a în sala Fit Dance, venind de la o altă sală.

„M-am pregătit pentru această admitere timp de un an de zile, pe lîngă Bacalaureat. Diminețile, la școală când apucam, în pauze, citeam istoria baletului, iar după-masă mergeam la antrenamente. Admiterea nu a fost ușoară deloc, am avut 6 subprobe din care 4 subprobe în prima zi, iar următoarele 2 subprobe în următoarea zi…În ceea ce privește visul meu este să mă auto-depășesc, aceasta a fost chiar tema mea la improvizație la admitere. M-am transformat într-un înger decăzut care vrea să prindă puterea să zboare. Am fost întrebată de ce vreau să zbor, iar eu am răspuns: să-mi auto-depășesc condiția. Desigur, pe plan profesional aș vrea să ajung profesor universitar. În ceea ce privește coregrafia, e un drum greu și plin de obstacole, dar când deschizi ochii se termină cu bine.

Primele performanțe pe care le-am avut în domeniul dansului au fost încă de când eram mică, părinții mei m-au susținut în tot ce am vrut să fac și le mulțumesc pentru asta, dar nu pot uita si de antrenoarea mea, Maris Pușcov care m-a primit cu brațele deschise în clubul Fit Dance și mi-a dat încredere, mi-a spus că sunt talentata și că am o imaginație bogată care va putea fi cultivată pe parcursul anilor. Această performanța de a ajunge pe primul loc din 20 de copii care s-au pregatit pentru admitere este uimitoare; nu m-am așteptat niciodată ca voi fi ăn fruntea clasamentului. Ieri( joi.n.r) jumătate de oră nu am mai fost eu, când am văzut rezultatul am plâns de fericire, lucru pe care nu l-am pățit în viața mea. Mi-am dorit foarte mult să ajung la o facultate renumită pe plan artistic și teoretic. Cele mai frumoase momente în viața mea de dansatoare au fost atunci când urcam pe scenă, când eram doar eu cu muzica, trăiam momentul din plin, iar la final auzeam sunetul aplauzelor. E minunată senzația de a cuceri publicul cu sufletul, nu doar cu mișcarile de dans”, ne-a spus Dora Berchez. De-altfel, balerina ar fi putut urma și o altă carieră: a fost admisă cu bursă și la Politehnică.

La Fit Dance, alte zeci de fetițe lucrează yi de zi la visul lor: acela de a deveni balerine. Și au de la cine să învețe: maestrul coregraf Maris Pușcov, îngerul mai multor generații de dansatoare, le așteaptă acolo, răbdătoare, e gata să le susțină pașii, să plângă și să râdă cu ele, la eșec sau la victorie, mereu îmbrățișate, ca într-o adevărată familie, familia Fit Dance…