Iosif Romulus Botto s-a născut la data de 2 noiembrie 1904, în satul Tăut, judeţul Bihor, într-o familie „iubitoare de cântare”. A avut o chemare deosebită spre muzică încă din copilărie. A urmat liceul la Oradea, unde s-a înscris voluntar la Muzica Militară. În 1924, I.R. Botto şi-a perfecţionat studiile muzicale la Conservatorul Orăşenesc Oradea, unde l-a avut ca profesor pe Corneliu Givulescu.

Iosif Romulus Botto îi mărturisea folcloristului şi publicistului Ion Bradu că, la vârsta de 6 ani, cu ocazia unor manevre militare, a văzut pentru prima dată o fanfară a unui regiment cântând în satul său natal.

„Atunci, atât de mult l-a impresionat armonia cântecului de fanfară, încât nu se mai putea despărţi de ea şi a însoţit-o până a ieşit şi s-a depărtat de sat. Fanfara aceasta a visat-o mereu, o dorea din toată inima, s-a luptat mereu până în clipa în care visul a devenit realitate şi s-a văzut ofiţer şi şef de muzică militară. În această plăcută postură a angajat în cadrul fanfarei copii de trupă, pe care-i pregătea cu un tact pedagogic deosebit, cu o pricepere devotată pentru a deveni instrumentişti buni şi utili pentru formaţia pe care o conducea. Printre aceștia, l-a avut copil de trupă pe Iosif Conta, eminent dirijor al Filarmonicii de Stat «George Enescu» din Bucureşti”, povesteşte Ion Bradu în cartea sa, „Dascăli din Bihor”.

Primele coruri săteşti

În 1924 a reuşit să înfiinţeze primul cor în Tăut, satul său natal, cor pe care l-a condus mai bine de şase decenii. A întemeiat apoi şi alte coruri cum ar fi: Corul din Batăr, Corul din Căuaşd, Corul din Tinca, Corul din Lăzăreni, şi apoi fanfara din Tăut şi fanfara Liceului „Samuil Vulcan” din Beiuş.

Iosif Romulus Botto a fost fondatorul a peste 30 de coruri și fanfare din Banat și Transilvania din perioada interbelică. Tot lui i se atribuie şi celebrul marş „Treceți, batalioane române, Carpații!”. Cu gradul de sublocotenent, a condus formații de referință din Arad și Oradea.

Iosif Romulus Botto a elaborat un amănunţit memoriu cultural, pe care l-a expediat preşedintelui Asociaţiei „Astra” din Sibiu, prin care a făcut o serie de propuneri şi recomandări referitoare la îmbunătăţirea mişcării de înfiinţare a corurilor săteşti. Ca urmare a acestui memoriu, s-a luat iniţiativa de a se crea la Oradea o şcoală muzicală de 4 ani, pentru a pregăti dirijori de coruri şi fanfare săteşti, şcoală încredinţată lui Iosif Romulus Botto. Astfel, în 1930, Despărţământul „Astra – Bihor” organizează primele concursuri corale la Tinca şi la Oradea. Din cele 14 coruri înscrise în concurs, şase au fost dirijate de Iosif Romulus Botto.

Între anii 1947-1952, a fost directorul Conservatorului de Muzică și Artă Dramatică din Oradea, devenind în 1949, la înființarea Filarmonicii, primul dirijor al orchestrei simfonice orădene. Sub conducerea lui, la data de 19 februarie 1949, are loc primul concert al Filarmonicii de Stat din Oradea, cu programul: v. Beethoven: Uvertura „Leonora” nr. 3, W.A. Mozart: Simfonia nr. 41, în Do major, „Jupiter”, P. I. Ceaikovski: Marș slav, F. Chopin: Concert pentru pian și orchestră nr. 1, în mi minor, solistă fiind pianista Antal Ilona.

Mergând pe tradiţia cultivată de Reuniunea de cântări „Hilaria”, în 1947 a înfiinţat Corala „Cântarea Bihorului”. Din anul 1952 devine profesor de compoziţie şi canto la Şcoala Populară de Artă. Tot în acea vreme, înfiinţează: Corul Filarmonicii din Oradea, Corul Conservatorului din Oradea, Corul Băncii de Stat, Corul Fabricii „Înfrăţirea”, Corul Sfatului popular al municipiului Oradea, Corul Uniunii Cooperativelor de Consum, Corul „Cootex”, Corul „Bernath Andrei”, Corul Justiţiei şi altele.

Evenimente culturale pentru muncitori

Iosif Romulus Botto a conlucrat la înfiinţarea Ansamblului folcloric „Lumina” din Oradea. După eforturi şi intervenţii, a reuşit să obţină tot complexul cultural din Palatul „Vulturul Negru” (sala de cinema, sala de dansuri şi toate dependinţele anexe, în afara spaţiului rezervat hotelului). Toate erau într-o stare avansată de degradare, pline de moloz şi cu mobilier rupt şi învechit. Pentru că nu erau bani pentru reparaţii, a făcut liste cu subscripţii între muncitori din întrerpinderi şi fabrici, reuşind să adune fondurile necesare reparaţiilor curente, pentru a putea defăşura acolo spectacole de muzică, de teatru şi spectacole de estradă pentru muncitori. De asemenea, a dus o luptă susţinută pentru înfiinţarea Fanfarei municipale, iniţiativă care a devenit realitate ca formaţie artistică a Casei de Cultură a municipiului Oradea.

Iosif Romulus Botto s-a remarcat şi prin arta componistică corală şi instrumentală, compunând piese corale patriotice, cântece populare, romanţe, imnuri, marşuri, majoritatea cu texte create de autor. Activitatea muzicală i-a fost răsplătită prin conferirea ordinului „Meritul Cultural” în 1965 (clasa a IV-a) și 1973 (clasa a III-a).

La aniversarea vârstei de 90 de ani, la data de 2 noiembrie 1994, a fost sărbătorit de către conducerea Primăriei Oradea pentru întreaga activitate artistică. Cu ocazia acelui moment aniversar, a avut loc un „Concert Coral” cu participarea Corului „Camerata Felix”, dirijat de prof. Avram Geoldeş, Corului Veteranilor de Război, dirijat de prof. Lucia Catarig, Corului „Francisc Hubic” dirijat de Iuliu Oros şi corului Bisericii cu Lună, dirijat de Pr. Traian Codilă.

Iosif Romulus Botto s-a stins din viaţă la 17 decembrie 1995.