Măsurile urmăresc clarificarea situațiilor în care se datorează contribuția de asigurări sociale de sănătate (CASS) și adaptarea legislației la contextul actual european.

În esență, pensionarii sistemului public care locuiesc în state membre ale Uniunii Europene, ale Spațiului Economic European, în Regatul Unit sau în Elveția sunt vizați de un prag lunar de 3.000 de lei. Doar veniturile din pensie care depășesc această sumă sunt supuse contribuției la sănătate, cu condiția ca persoana să nu fie deja asigurată în statul de reședință.

Dacă pensionarul este asigurat în sistemul de sănătate al țării în care locuiește, acesta poate solicita exonerarea de la plata CASS în România. Totuși, pentru a beneficia de această exceptare, este necesară depunerea unor documente care să dovedească statutul de asigurat în străinătate. Fără această solicitare explicită și fără dovezi, contribuția rămâne datorată.

O consecință importantă a acestor prevederi este că persoanele scutite de plata CASS își pierd calitatea de asigurat în sistemul românesc de sănătate. Acest lucru înseamnă că serviciile medicale, medicamentele sau dispozitivele medicale nu mai sunt decontate în România în baza pachetului de bază.

Noile reguli impun și obligații administrative suplimentare. Pensionarii trebuie să informeze autoritățile despre orice modificare a statutului lor în termen de 15 zile, iar instituțiile competente analizează documentele transmise într-un interval de până la 30 de zile. În paralel, există un flux lunar de actualizare a evidențelor între casele de pensii și cele de asigurări de sănătate, pentru a asigura corectitudinea plăților și a statutului fiecărei persoane.

În practică, casele de pensii sunt responsabile de reținerea contribuției direct din pensie pentru toți cei care depășesc plafonul legal și nu beneficiază de excepții. Sistemul este conceput astfel încât să facă o diferență clară între persoanele asigurate în alt stat și cele care rămân în sistemul românesc.